„Am Decis să Avem o Nuntă Simplă, Dar Soacra Mea a Insistat să Își Aducă Fiicele”

Andrei și cu mine eram împreună de cinci ani când am decis să ne căsătorim. Amândoi am fost de acord că o nuntă mare și extravagantă nu era pentru noi. Nu aveam mulți bani și părea mult mai practic să investim în renovarea apartamentului pe care Andrei îl moștenise de la bunica lui. Locul era vechi și avea nevoie de multe reparații, dar era al nostru și eram entuziasmați să-l transformăm în căminul nostru.

Bunica lui Andrei fusese ca o mamă pentru el. L-a crescut după ce mama lui, Gabriela, l-a părăsit când era doar un bebeluș. Gabriela avea propriile ei probleme și nu a fost prea prezentă în copilăria lui Andrei. Când revenea în viața lui, era mereu în termenii ei. Se recăsătorise și avea două fiice, Ana și Raluca, care erau mult mai tinere decât Andrei.

Când i-am spus Gabrielei despre planurile noastre pentru o nuntă simplă, părea să ne susțină la început. „Este ziua voastră,” a spus ea, „Faceți ce vă face fericiți.” Dar pe măsură ce se apropia data, atitudinea ei a început să se schimbe. A început să facă comentarii despre cum o nuntă mică nu era potrivită și cum îi răpeam șansa de a sărbători ziua cea mare a fiului ei.

Într-o seară, Gabriela l-a sunat pe Andrei și i-a spus că plănuiește să vină la nuntă cu Ana și Raluca. „Este un eveniment de familie,” a insistat ea, „și ele ar trebui să fie acolo.” Andrei a încercat să explice că păstrăm totul mic și intim, dar Gabriela nu voia să audă. „Sunt mama ta,” a spus ea, „și am dreptul să fiu acolo cu fiicele mele.”

Andrei era sfâșiat. Nu voia să-și supere mama, dar nici nu voia ca nunta noastră simplă să se transforme într-un eveniment mai mare decât puteam gestiona. Plănuisem să avem ceremonia într-un parc mic lângă apartamentul nostru, cu doar câțiva prieteni apropiați și membri ai familiei. Adăugarea Gabrielei și a fiicelor ei pe lista de invitați ar fi complicat lucrurile.

Pe măsură ce se apropia ziua nunții, tensiunea dintre Andrei și Gabriela creștea. Ea îl suna aproape zilnic, insistând să fie inclusă împreună cu fiicele ei. Andrei încerca să-și mențină poziția, dar era clar că Gabriela nu avea de gând să cedeze.

În ziua nunții, Andrei și cu mine am ajuns devreme în parc pentru a pregăti totul. Aveam un mic arc decorat cu flori și câteva scaune pentru invitații noștri. Era simplu, dar exact ce ne doream. În timp ce puneam ultimele detalii la decorațiuni, am văzut mașina Gabrielei oprindu-se. A ieșit din mașină, urmată de Ana și Raluca, care erau îmbrăcate în rochii asortate.

Gabriela a venit spre noi, cu o privire hotărâtă pe față. „Suntem aici,” a spus ea, de parcă ar fi fost cel mai natural lucru din lume. Andrei a încercat să explice că nu plănuisem pentru invitați suplimentari, dar Gabriela l-a ignorat. „Nonsens,” a spus ea, „Întotdeauna este loc pentru familie.”

Ceremonia a continuat, dar atmosfera era tensionată. Gabriela și fiicele ei stăteau în primul rând și simțeam privirile lor asupra mea tot timpul. Era greu să mă concentrez pe jurăminte cu prezența Gabrielei planând asupra noastră.

După ceremonie, am avut o mică recepție la apartamentul nostru. Gabriela și fiicele ei au venit și ele, și a devenit rapid clar că nu aveau intenția să plece prea curând. Au ocupat livingul, vorbind tare și făcându-se confortabile. Andrei și cu mine ne-am retras în bucătărie, simțindu-ne ca niște oaspeți în propria noastră casă.

Pe măsură ce seara avansa, a devenit clar că nunta noastră simplă fusese umbrită de prezența Gabrielei. Ceea ce trebuia să fie o zi despre noi s-a transformat într-o zi despre ea. Andrei și cu mine am rămas frustrați și dezamăgiți.

În săptămânile care au urmat, tensiunea dintre Andrei și Gabriela a crescut. Ea continua să se implice în viața noastră, făcând cereri și oferind sfaturi nesolicitate. Renovarea apartamentului a devenit un punct de conflict, cu Gabriela insistând să aibă un cuvânt de spus în fiecare decizie.

Andrei și cu mine am încercat să ne menținem poziția, dar era clar că Gabriela nu avea de gând să cedeze. Visul nostru de a avea o viață simplă și fericită împreună era umbrit de prezența ei constantă. În cele din urmă, am realizat că nu puteam continua așa. Tensiunea asupra relației noastre era prea mare și am decis să facem un pas înapoi și să reevaluăm viitorul nostru.

Nunta noastră simplă se transformase într-un haos complicat și era clar că aveam un drum lung de parcurs dacă voiam să găsim fericirea împreună.