Găsind Puterea în Credință: Cum Am Depășit Respingerea Familiei

Bună, vreau să împărtășesc o poveste personală despre o perioadă dificilă din viața mea și cum am reușit să o depășesc cu ajutorul lui Dumnezeu și al rugăciunii. Totul a început după ce am fost externați din spital. Soțul meu, Andrei, și cu mine încă ne reveneam după întreaga experiență când părinții mei ne-au dat o veste șocantă. Ne-au spus: „Nu vrem să mai păstrăm legătura cu voi! Nu vă așteptați la niciun ajutor din partea noastră.”

Eram devastată. Părinții mei au fost mereu o parte importantă din viața mea, iar auzind aceste cuvinte a fost ca o lovitură în stomac. Andrei a încercat să mă consoleze, dar vedeam durerea și în ochii lui. Ne simțeam abandonați și singuri, mai ales într-un moment în care aveam nevoie de sprijin mai mult ca oricând.

În acea noapte, nu am putut dormi. Repetam conversația în minte, întrebându-mă ce am făcut să merităm asta. Andrei a sugerat să ne rugăm împreună, și deși eram sceptică la început, am fost de acord. Ne-am ținut de mâini și ne-am deschis inimile către Dumnezeu, cerând putere, îndrumare și pace.

A doua zi dimineață, am simțit un sentiment ciudat de calm. Era ca și cum o greutate mi-ar fi fost ridicată de pe umeri. Andrei și cu mine am decis să ne concentrăm pe ceea ce puteam controla și să lăsăm restul în mâinile lui Dumnezeu. Am început să ne rugăm împreună în fiecare zi, și a devenit o sursă de confort și putere pentru amândoi.

Într-o zi, am dat peste un verset din Biblie care m-a atins profund: „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi” (1 Petru 5:7). Mi-a amintit că nu eram singuri în această luptă. Dumnezeu era cu noi și Îi păsa de durerea noastră.

Am apelat și la comunitatea noastră de la biserică pentru sprijin. Victoria, o prietenă apropiată de la biserică, a fost o binecuvântare. Ea și soțul ei, Anton, ne-au oferit sprijin emoțional și practic. Ne-au ajutat cu mesele, cu babysitting-ul și chiar doar ascultându-ne când aveam nevoie să ne descărcăm. Bunătatea lor ne-a reamintit că familia nu este întotdeauna despre sânge; este despre oamenii care sunt alături de tine când treci prin momente grele.

Pe măsură ce săptămânile s-au transformat în luni, Andrei și cu mine am devenit mai puternici în credința noastră. Am realizat că, deși nu puteam schimba decizia părinților mei, puteam alege cum să răspundem la ea. Am ales să îi iertăm și să ne rugăm pentru ei, chiar dacă era greu. Ne-am concentrat și pe construirea unui mediu iubitor și de sprijin pentru propria noastră familie.

Privind înapoi, pot vedea cum mâna lui Dumnezeu a fost la lucru pe tot parcursul acestei încercări. Ne-a oferit puterea de a face față, înțelepciunea de a căuta ajutor și harul de a ierta. Rugăciunea a devenit colacul nostru de salvare și ne-a apropiat mai mult ca și cuplu.

Așadar, dacă te afli vreodată într-o situație dificilă, amintește-ți că nu ești singur. Întoarce-te către Dumnezeu în rugăciune, sprijină-te pe credința ta și caută sprijinul celor care îți pasă de tine. Poate că nu va schimba situația imediat, dar îți va oferi puterea de a o înfrunta cu curaj și grație.