„Nu Înțeleg De Ce Te Chinui cu Florile. Le-am Smuls pe Toate. Ar Trebui Să Cultivi Legume, Nu Prostii,” Mama lui Andrei a Dat Ochii peste Cap

Ana a fost întotdeauna fermecată de flori. De mică, petrecea ore întregi în grădina bunicii ei, minunându-se de culorile vibrante și modelele intricate ale fiecărei flori. Fascinația ei a crescut odată cu trecerea anilor și a început să viseze la propria ei grădină într-o zi.

Când Ana s-a căsătorit cu Andrei, a fost încântată să se mute în noua lor casă cu o curte spațioasă. Imediat a început să-și planifice grădina de vis, imaginându-și rânduri de trandafiri, lalele și margarete. A petrecut nenumărate ore cercetând diferite specii de flori și proiectând aspectul grădinii sale.

Cu toate acestea, mama lui Andrei, Elena, avea alte idei. Elena era o femeie practică care credea că grădinile ar trebui folosite pentru a cultiva legume, nu flori. Adesea își bătea joc de planurile Anei, considerându-le frivole și o pierdere de timp.

Într-o sâmbătă însorită, Ana a decis să înceapă plantarea florilor. Cumpărase o varietate de semințe și bulbi și era nerăbdătoare să-și vadă viziunea prind viață. A petrecut întreaga zi săpând, plantând și udând, simțindu-se împlinită când a privit grădina proaspăt plantată.

A doua zi dimineață, Ana s-a trezit devreme pentru a-și verifica grădina. Când a ieșit afară, a fost întâmpinată de un spectacol șocant. Toate florile ei fuseseră smulse din pământ, petalele lor delicate fiind împrăștiate prin curte. Inima Anei s-a scufundat când și-a dat seama ce se întâmplase.

Elena stătea în apropiere, cu o privire disprețuitoare pe față. „Nu înțeleg de ce te chinui cu florile,” a spus ea, dând ochii peste cap. „Le-am smuls pe toate. Ar trebui să cultivi legume, nu prostii.”

Ana a simțit un val de furie și tristețe. Pusese atât de mult efort în grădina ei, doar pentru a fi distrusă într-o clipită. A încercat să-și stăpânească lacrimile în timp ce o confrunta pe Elena.

„De ce ai făcut asta?” a întrebat Ana, cu vocea tremurând. „Am muncit atât de mult la această grădină.”

Elena a ridicat din umeri. „Florile sunt inutile,” a spus ea disprețuitor. „Ar trebui să cultivi ceva practic, cum ar fi legumele.”

Ana nu putea să creadă ce auzea. Știa întotdeauna că Elena nu aproba dragostea ei pentru flori, dar nu s-a gândit niciodată că va merge atât de departe. Ana a simțit un sentiment profund de pierdere în timp ce privea grădina ruinată.

În următoarele săptămâni, Ana a încercat să salveze ce mai rămăsese din grădina ei. A replantat unele dintre flori și a încercat să le îngrijească pentru a le readuce la viață, dar multe dintre ele nu au supraviețuit. Grădina odinioară vibrantă acum părea rară și lipsită de viață.

Relația Anei cu Elena a devenit tensionată după acel incident. Nu putea să o ierte pentru distrugerea a ceva ce însemna atât de mult pentru ea. Andrei a încercat să medieze între ele, dar daunele erau deja făcute.

Pe măsură ce timpul trecea, pasiunea Anei pentru grădinărit a început să se stingă. Bucuria pe care o simțea când lucra în grădină a fost înlocuită de un sentiment de teamă și dezamăgire. Nu mai petrecea ore întregi cercetând diferite specii de flori sau planificând noi aspecte pentru grădina ei.

În cele din urmă, Ana a decis să renunțe la visul ei de a avea o grădină cu flori. A plantat câteva legume în schimb, sperând să o mulțumească pe Elena și să evite orice conflict suplimentar. Dar de fiecare dată când privea plantele de legume, simțea un fior de tristețe pentru florile care ar fi putut fi.