„Nora, Nora, Norocul Tău! Ai Găsit un Bărbat Naiv”

Eva stătea pe verandă, sorbind din cafeaua de dimineață, ochii ei îngustându-se în timp ce privea camionul de mutare oprindu-se în fața casei de alături. Oftă adânc, simțind un amestec de frustrare și resemnare. Nora ei, Nora, reușise să-și găsească un nou soț, Ștefan, și se mutau împreună. Eva nu putea scăpa de sentimentul că Ștefan era doar un alt bărbat naiv care căzuse pradă farmecelor Norei.

Fiica cea mare a Evei, Adriana, i se alătură pe verandă, purtând propria ceașcă de cafea. „Mamă, trebuie să lași asta în urmă,” spuse Adriana blând. „Nora și-a făcut alegerea, iar Ștefan pare un tip de treabă.”

Eva clătină din cap. „Băieții buni termină ultimii, Adriana. Ștefan nu are idee în ce s-a băgat. Nora este manipulativă și îi pasă doar de ea însăși.”

Adriana oftă, știind că mama ei era setată în felul ei de a gândi. „Știu că nu-ți place de Nora, dar acum face parte din familie. Trebuie să-i susținem.”

Eva râse ironic. „Să-i susținem? Au făcut totul pe la spatele meu! S-au căsătorit în secret, s-au mutat împreună fără să-mi spună și acum se așteaptă să accept asta? Nici vorbă.”

Adriana îi puse o mână pe umăr mamei sale. „Mamă, să ții această furie nu va ajuta pe nimeni. Trebuie să găsești o cale să faci pace cu asta.”

Eva se uită la fiica ei, ochii plini de tristețe. „Nu vreau decât să nu-l văd pe Ștefan rănit. E prea bun pentru ea.”

Pe măsură ce zilele treceau, Eva încerca să păstreze distanța față de Nora și Ștefan. Nu putea să-i primească cu brațele deschise, dar nici nu voia să provoace mai multe tensiuni în familie. Îi privea de la distanță cum Ștefan o răsfăța pe Nora, punându-i mereu nevoile pe primul loc și făcând tot posibilul să o facă fericită.

Într-o seară, Eva auzi o ceartă aprinsă între Nora și Ștefan prin pereții subțiri ai caselor lor. Nu putea desluși toate cuvintele, dar era clar că lucrurile nu erau atât de perfecte cum păreau. Inima Evei se strânse când realiză că cele mai mari temeri ale ei deveneau realitate.

Câteva săptămâni mai târziu, Ștefan apăru la ușa Evei, arătând înfrânt și epuizat. „Pot să vorbesc cu tine?” întrebă el încet.

Eva dădu din cap și îl invită înăuntru. Se așezară la masa din bucătărie, iar Ștefan trase adânc aer în piept înainte de a vorbi. „Nu știu ce să fac, Eva. Nora a fost distantă și rece în ultima vreme. E mereu plecată cu prietenii ei și abia petrece timp cu mine. Simt că o pierd.”

Inima Evei se strânse pentru Ștefan, dar știa că trebuie să fie sinceră cu el. „Ștefan, am încercat să te avertizez. Nora nu este persoana care crezi tu că este. A fost întotdeauna egoistă și manipulativă. Nu vreau să te văd rănit, dar trebuie să deschizi ochii.”

Ștefan privi în jos la mâinile sale, lacrimile umplându-i ochii. „O iubesc, Eva. Am crezut că putem face să meargă.”

Eva întinse mâna și îi puse o mână pe braț. „Uneori dragostea nu este suficientă, Ștefan. Meriți pe cineva care te va iubi la fel de mult.”

Pe măsură ce lunile treceau, relația dintre Ștefan și Nora continua să se deterioreze. Ștefan încercase tot ce putea pentru a salva căsnicia lor, dar indiferența Norei devenea tot mai puternică. În cele din urmă, Ștefan luase decizia dificilă de a o părăsi pe Nora și de a începe de la zero.

Eva privi cum Ștefan își împacheta lucrurile și se muta din casa de alături. Simți un fior de tristețe pentru el, dar și un sentiment de ușurare că era în sfârșit liber de sub influența Norei.

În final, nu a existat un final fericit pentru Ștefan și Nora. Eva știa că viața era plină de lecții dure și că uneori oamenii trebuiau să le învețe pe calea grea. Sperase ca Ștefan să găsească fericirea din nou într-o zi și să-și amintească că merita ceva mai bun.