Dilema de Revelion: Soțul meu insistă pe o petrecere mare, dar eu tânjesc după intimitate

Pe măsură ce ultimele zile din decembrie se scurgeau, spiritul festiv din aer era palpabil, însă în interiorul casei Andreei și a lui Mihai, se fierbea un alt fel de tensiune. Anul acesta, Andreea își dorea un Revelion petrecut în compania liniștită a soțului ei, imaginându-și o noapte plină de reflecție, recunoștință și în decorul intim al sufrageriei lor, împodobită cu lumini moi și cu sunetul delicat al paharelor de șampanie ciocnindu-se la miezul nopții. Cu toate acestea, Mihai avea planuri complet diferite în minte.

„Hai, Andreea, nu suntem niște bătrâni!” exclamă Mihai, vocea lui împletindu-se cu un amestec de frustrare și neîncredere. „Revelionul este despre a sărbători cu prietenii, a face zgomot și a te distra. Așa am făcut mereu!”

Andreea oftă, simțind greutatea cuvintelor soțului ei. În trecut, într-adevăr, găzduiseră sau participaseră la petreceri mari de Revelion, înconjurați de prieteni ca Alexandru, Tudor, Mihaela și Maria. Acele nopți erau pline de râsete, muzică și felul acela de veselie care îți lăsa urechile țiuind bine în prima dimineață a noului an. Dar anul acesta se simțea diferit pentru Andreea. Lumea părea să se învârtă puțin mai repede, iar momentele de liniște și apropiere păreau mult prea rare.

„Știu, Mihai, dar nu este ceva de spus pentru doar… a fi împreună? Doar noi?” Andreea încercă să transmită adâncimea dorinței ei pentru o noapte lipsită de distrageri, unde atenția ar putea fi exclusiv asupra lor și a iubirii care i-a purtat prin încă un an.

Mihai, însă, nu putea vedea farmecul. „Asta sună ca ceva ce putem face în orice noapte. Revelionul este special; este un timp pentru a fi social, pentru a sărbători viața cu cei pe care îi prețuim. Pe lângă asta, toți se așteaptă să organizăm din nou petrecerea anului.”

Conversația a mers în cercuri, cu rugămințile Andreei pentru o noapte liniștită ciocnindu-se de viziunea lui Mihai pentru o sărbătoare grandioasă. Pe măsură ce zilele treceau, tensiunea nerezolvată arunca o umbră peste pregătirile lor de sărbătoare. În final, entuziasmul lui Mihai pentru o petrecere mare a câștigat, împins de frica lui de a-și dezamăgi prietenii și de credința că astfel de sărbători erau un testament al trăirii vieții la maximum.

Noaptea de 31 decembrie a sosit, iar casa lor era plină până la refuz de oaspeți. Muzica răsuna, paharele ciocneau, și râsetele ecoului prin camere. Andreea a afișat un zâmbet, jucând rolul de gazdă grațioasă, însă în interior, simțea un profund sentiment de singurătate. Înconjurată de oameni, nu se simțise niciodată mai deconectată de Mihai.

Pe măsură ce ceasul a bătut miezul nopții și camera a explodat în urale, zâmbetul Andreei a șovăit. Printre marea de fețe fericite, l-a zărit pe Mihai, râzând și ciocnind pahare cu prietenii. În acel moment, prăpastia dintre ei părea de neînvins.

Petrecerea în cele din urmă s-a încheiat, iar oaspeții au plecat, lăsând în urmă un dezordine și ecoul bucuriei lor. Andreea și Mihai au curățat în tăcere, aerul dens cu cuvinte nespuse. Pe măsură ce s-au dus la culcare, distanța din inimile lor era palpabilă.

Noul an începuse, dar pentru Andreea, se simțea ca un sfârșit. Noaptea care ar fi trebuit să simbolizeze noi începuturi a dezvăluit în schimb o ruptură în creștere în relația lor, una pe care nicio cantitate de sărbătoare nu o putea masca.