Un singur mesaj de la fiul meu mi-a spulberat Crăciunul. Am anulat transferul pentru avansul la casa lui. Egoism sau dreptate?

— Nu te aștepta să vii de Crăciun, mamă. Am alte planuri anul ăsta.

Am citit mesajul de la Vlad de trei ori, cu mâinile tremurânde și inima bătându-mi nebunește în piept. Era 22 decembrie, iar eu tocmai terminasem de împachetat cadourile pentru el și pentru Ana, iubita lui. În fiecare an, Crăciunul era momentul nostru: făceam cozonaci împreună, povesteam până târziu și râdeam ca în copilărie. Dar acum, un simplu mesaj rece, fără explicații, fără scuze, mi-a spulberat toate așteptările.

Am stat pe marginea patului, cu telefonul în mână, încercând să-mi adun gândurile. În mintea mea se derulau imagini din ultimii ani: cum am muncit două joburi ca să-l țin la facultate în București, cum i-am trimis bani când nu avea pentru chirie sau pentru cărți, cum am renunțat la vacanțe și la micile mele bucurii doar ca să-i fie lui bine. Și acum, când urma să-i trimit avansul pentru apartamentul visat, primesc un mesaj sec că nu sunt dorită de Crăciun.

— Poate exagerez… poate are motivele lui, mi-am spus încercând să-mi liniștesc sufletul. Dar nu puteam să nu simt acea durere surdă care mă apăsa pe piept.

Am sunat-o pe sora mea, Mariana. Ea mereu a fost mai pragmatică.

— Lidia, nu te mai consuma! Copiii din ziua de azi nu mai știu ce-i recunoștința. Tu ai făcut destule pentru el. Poate e timpul să te gândești și la tine.

— Dar e fiul meu… Cum să nu-l ajut?

— Și tu cine ești? Doar portofelul lui?

Am închis telefonul și m-am uitat la transferul programat pentru a doua zi: 15.000 de euro, toți banii strânși cu greu în ultimii ani. Pentru el. Pentru ca să aibă un început mai bun decât am avut eu vreodată.

În noaptea aceea n-am dormit deloc. M-am plimbat prin casă, am privit bradul împodobit și m-am întrebat unde am greșit. Poate că l-am protejat prea mult. Poate că i-am dat prea ușor tot ce a cerut. Poate că nu l-am învățat să aprecieze sacrificiul.

Dimineața, cu ochii umflați de plâns, am intrat în aplicația bancară și am anulat transferul. Mâinile îmi tremurau, dar simțeam o liniște ciudată. Pentru prima dată după mulți ani, făceam ceva pentru mine.

La prânz m-a sunat Vlad.

— Mamă, ai anulat banii? Ce s-a întâmplat?

Vocea lui era nervoasă, aproape acuzatoare.

— Da, Vlad. Am anulat. Am primit mesajul tău… și m-am gândit că poate e timpul să mă gândesc și la mine.

— Nu pot să cred! Aveam nevoie de banii ăia! De ce faci asta acum?

— Vlad, tu ai nevoie de mine doar când ai nevoie de bani? Eu nu mai contez ca om? Ca mamă?

A tăcut câteva secunde.

— Nu e vorba de asta… Doar că… Ana vrea să petrecem Crăciunul singuri anul ăsta. E important pentru ea.

— Și pentru mine ce e important? Să stau singură cu bradul și cu amintirile?

Am simțit cum lacrimile îmi curg pe obraji fără să le pot opri.

— Mamă… Nu știu ce să zic…

— Nici nu trebuie să spui nimic, Vlad. Poate că e momentul să înveți să te descurci singur. Eu am făcut tot ce am putut pentru tine. Dar acum trebuie să mă regăsesc și eu.

A închis fără să mai spună nimic. Am rămas cu telefonul în mână, privind spre fereastră. Afară ningea liniștit peste orașul nostru mic din Moldova. M-am simțit mai singură ca niciodată, dar și mai liberă.

În zilele care au urmat, Vlad nu m-a mai sunat. Nici eu pe el. Crăciunul a trecut greu, cu colinde la televizor și cu miros de cozonac pe care nu l-a gustat nimeni. Vecina mea, tanti Ileana, a venit cu o farfurie de sarmale și mi-a spus:

— Lidia dragă, copiii cresc și uită… Dar noi trebuie să ne găsim bucuria în altceva.

Am zâmbit amar și am dat din cap. În seara de Anul Nou, Vlad mi-a trimis un mesaj scurt: „Sper că ești bine.” Atât.

M-am gândit mult la el și la mine. La toate sacrificiile făcute din dragoste oarbă și la cât de ușor poate fi uitată o mamă atunci când nu mai e nevoie de ajutor financiar.

Poate că am fost egoistă anul acesta. Sau poate că am făcut dreptate pentru mine însămi după o viață întreagă trăită pentru alții.

Mă întreb: Oare câte mame ajung să se simtă ca mine? Oare unde se termină dragostea și începe sacrificiul inutil?