„E Vina Ta Că Suntem Faliți: Nimeni Nu Te-a Forțat Să Te Căsătorești și Să Ai Copii,” M-a Certat Mama

L-am cunoscut pe Andrei în al doilea an de facultate. Era fermecător, ambițios și ne-am îndrăgostit rapid. La 22 de ani, am decis să ne căsătorim. Eram tineri și plini de vise, dar realitatea ne-a lovit dur la scurt timp după aceea.

Andrei tocmai își începuse jobul ca dezvoltator software junior, iar eu lucram part-time în timp ce îmi terminam studiile în educație. Am închiriat un apartament mic într-un cartier modest, gândindu-ne că va fi doar o situație temporară până când ne vom putea permite ceva mai bun. Dar viața avea alte planuri.

La un an după căsătorie, am aflat că sunt însărcinată. Eram încântați, dar și anxioși în privința situației noastre financiare. Salariul lui Andrei abia acoperea chiria și cheltuielile de bază, iar jobul meu part-time nu aducea prea mult la venitul nostru. Speram că odată ce voi absolvi și voi începe să predau, lucrurile se vor îmbunătăți.

Cu toate acestea, lucrurile nu au mers conform planului. Costul îngrijirii copilului era astronomic și nu ne permiteam să-l acoperim doar din salariul lui Andrei. A trebuit să-mi pun cariera pe pauză pentru a avea grijă de bebelușul nostru, ceea ce însemna că ne bazam exclusiv pe venitul lui Andrei. Am început să rămânem în urmă cu facturile și a trebuit să folosim cardurile de credit pentru a face față cheltuielilor.

Disperată după ajutor, m-am adresat mamei și bunicii mele. Amândouă erau stabile financiar; mama avea un job bine plătit ca asistentă medicală, iar bunica avea un fond de pensie confortabil. Am crezut că vor înțelege situația noastră și ne vor oferi ajutor, dar m-am înșelat.

Când i-am cerut mamei ajutor, m-a privit cu dezamăgire. „E vina ta că ești falită,” mi-a spus rece. „Nimeni nu te-a forțat să te căsătorești și să ai copii atât de tânără. Trebuia să te gândești la finanțele tale înainte de a lua astfel de decizii mari.”

Cuvintele ei m-au durut, dar am încercat să raționez cu ea. „Mamă, avem nevoie doar de puțin ajutor pentru a ne pune pe picioare. Odată ce voi începe să lucrez, vom putea să ne descurcăm singuri.”

Dar ea a rămas neclintită. „Ți-ai făcut patul, acum dormi în el,” a răspuns ea. „Am muncit din greu pentru ceea ce am și nu o să te scot din necazuri din cauza alegerilor tale proaste.”

Am plecat de la ea acasă simțindu-mă învinsă și rușinată. Răspunsul bunicii mele nu a fost diferit. Mi-a spus că și-a făcut deja datoria crescându-și copiii și că acum este timpul ca eu să-mi asum responsabilitatea pentru propria viață.

Andrei și cu mine am continuat să ne luptăm. A trebuit să ne mutăm într-un apartament și mai mic într-o zonă mai puțin dorită pentru a economisi la chirie. Datoriile pe cardurile de credit continuau să se adune, iar stresul ne afecta relația. Ne certam constant despre bani și viitor.

Mă simțeam ca un eșec ca soție și mamă. Nu puteam oferi stabilitatea și securitatea de care familia mea avea nevoie. Visele pe care le aveam când ne-am căsătorit păreau acum atât de îndepărtate.

Într-o zi, după o altă ceartă aprinsă cu Andrei despre finanțele noastre, am izbucnit în lacrimi. „Nu știu cât timp mai putem continua așa,” am plâns. „Mă simt atât de fără speranță.”

Andrei m-a îmbrățișat strâns. „Vom găsi o cale,” a spus el încet, dar i-am auzit îndoiala în voce.

Lunile s-au transformat în ani și situația noastră nu s-a îmbunătățit prea mult. În cele din urmă am găsit un job ca profesor suplinitor, dar nu era suficient pentru a ne scoate din gaura financiară în care ne aflam. Greutatea datoriilor noastre și lipsa de sprijin din partea familiei mele continuau să atârne asupra noastră ca un nor întunecat.

În cele din urmă, căsnicia noastră nu a putut rezista presiunii și stresului constant. Andrei și cu mine am decis să ne separăm, sperând că asta ne va oferi amândurora șansa de a ne reconstrui viețile individual.

În timp ce îmi făceam bagajele și mă pregăteam să mă mut din apartamentul nostru micuț, nu puteam să nu simt un profund sentiment de regret. Poate că mama avea dreptate; poate ar fi trebuit să așteptăm până când eram mai stabili financiar înainte de a ne căsători și a începe o familie.

Dar era prea târziu pentru regrete acum. Tot ce puteam face era să încerc să învăț din greșelile mele și să sper că într-o zi voi putea oferi o viață mai bună pentru mine și copilul meu.