„Apoi Soacra Mea a Spus: ‘Deci, Suntem de Acord? Ia Împrumutul.’ Toată Lumea M-a Ignorat”: Mi-am Făcut Bagajele și M-am Întors la Mama

M-am căsătorit cu Andrei când aveam 20 de ani. Eram îndrăgostită nebunește de el. Ne-am întâlnit timp de opt luni, apoi ne-am căsătorit și ne-am mutat la părinții lui. Puțin știam că făceam o mare greșeală. Permiteți-mi să vă povestesc despre o situație care mi-a dat viața peste cap.

În acea perioadă, lucram și studiam, încercând să îmi echilibrez responsabilitățile în timp ce locuiam sub același acoperiș cu părinții lui Andrei. Mama lui, Victoria, era deosebit de autoritară. Avea un mod de a mă face să mă simt mică și nesemnificativă, găsind mereu defecte în tot ceea ce făceam.

Într-o seară, după o zi lungă la muncă și cursuri, am ajuns acasă și i-am găsit pe Victoria și Andrei discutând ceva în șoaptă. De îndată ce am intrat, conversația s-a oprit și amândoi s-au uitat la mine așteptând.

„Ce se întâmplă?” am întrebat, încercând să par calmă.

Victoria și-a dres glasul și a spus: „Trebuie să vorbim despre ceva important.”

Am simțit un nod în stomac. „Bine,” am răspuns, așezându-mă.

Victoria a explicat că plănuiau să renoveze casa și aveau nevoie de o sumă semnificativă de bani. Ea a sugerat să iau eu un împrumut pentru a acoperi costurile, deoarece eram singura cu un venit stabil în acel moment.

Am fost luată prin surprindere. „De ce eu? De ce nu contribuim toți?”

Andrei părea incomod, dar nu a spus nimic. Victoria a continuat: „Pentru că acum faci parte din această familie și toți trebuie să facem sacrificii.”

M-am simțit prinsă la colț. „Dar deja jonglez cu munca și școala. Cum ar trebui să gestionez un împrumut pe lângă toate astea?”

Ochii Victoriei s-au îngustat. „Deci, suntem de acord? Ia împrumutul.”

M-am uitat la Andrei, sperând la un sprijin, dar el doar a ridicat din umeri și a evitat privirea mea. Toată lumea mi-a ignorat preocupările ca și cum nu ar conta.

Simțindu-mă copleșită și nesprijinită, am decis să vorbesc cu mama despre situație. Ea m-a ascultat răbdătoare și apoi a spus ceva care m-a atins profund: „Trebuie să te gândești mai întâi la bunăstarea ta.”

În acea noapte, mi-am făcut bagajele și m-am întors la casa mamei mele. Nu a fost o decizie ușoară, dar știam că era cea corectă pentru mine.

Andrei a încercat să mă contacteze de câteva ori, dar daunele erau deja făcute. Încrederea și respectul care ar fi trebuit să fie fundamentul căsniciei noastre erau distruse.

Locuind cu mama mi-a oferit spațiul și claritatea de care aveam nevoie pentru a mă concentra pe studii și muncă fără presiunea constantă din partea Victoriei. Nu a fost un final fericit, dar a fost unul necesar pentru sănătatea mea mentală și viitorul meu.