„Ai Uitai de Nepotul Tău Atât de Repede. Înțeleg Că Te-ai Îndepărtat de Mine, Dar Ce-i cu El?”

Era o seară răcoroasă de noiembrie când am realizat cât de mult s-au schimbat lucrurile. Frunzele se făcuseră aurii și aerul era rece, dar era o răceală care nu avea legătură cu vremea. Era ziua de naștere a lui Andrei, împlinea 16 ani, un moment important care ar fi trebuit să fie sărbătorit cu bucurie și familie. În schimb, a fost marcat de o absență care a tăiat mai adânc decât orice vânt de iarnă.

Andrei așteptase cu nerăbdare ziua lui de naștere timp de luni întregi. Plănuise o mică petrecere cu cei mai apropiați prieteni și chiar sugerase că și-ar dori o bicicletă nouă. Dar mai mult decât orice, își dorea ca bunica lui să fie acolo. Întotdeauna fusese apropiat de ea, împărtășind povești și secrete pe care simțea că nu le putea împărtăși cu nimeni altcineva. Ea era confidenta lui, stânca lui.

Dar pe măsură ce ziua se apropia, nu era niciun semn de la ea. Niciun telefon, nicio felicitare, nici măcar un mesaj text. Am încercat să-l protejez pe Andrei de dezamăgire, dar era imposibil. Continua să-și verifice telefonul, sperând la un mesaj care nu a venit niciodată.

„Mamă, crezi că bunica a uitat?” m-a întrebat el, cu o tristețe în voce care mi-a frânt inima.

Nu știam ce să-i spun. Cum aș fi putut să-i explic că femeia care fusese atât de implicată în viața lui părea acum să fi dispărut? Nu era vorba doar despre ziua de naștere; era vorba despre distanța tot mai mare care se strecurase în ultimul an.

Totul a început când relația mea cu mama a început să se deterioreze. Întotdeauna am avut diferențele noastre, dar am reușit să le ținem sub control pentru unitatea familiei. Totuși, lucrurile au luat o întorsătură urâtă după o ceartă aprinsă de Crăciunul trecut. S-au spus cuvinte care nu puteau fi retrase și, de atunci, interacțiunile noastre au fost tensionate în cel mai bun caz.

Eu puteam face față înstrăinării; eram adult și puteam să fac față consecințelor emoționale. Dar Andrei era doar un copil. Nu înțelegea de ce bunica lui, care fusese atât de prezentă în viața lui, era acum atât de distantă.

În ziua aniversării lui, am continuat cu mica petrecere planificată. Prietenii lui au venit și am încercat să facem totul cât mai special posibil. Au fost baloane, tort și râsete, dar și o tristețe subterană care nu putea fi ignorată.

Pe măsură ce seara avansa și invitații plecau, Andrei s-a retras în camera lui. L-am găsit stând pe pat, uitându-se la telefon.

„Nu a sunat,” a spus el încet.

M-am așezat lângă el și i-am pus brațul pe umeri. „Îmi pare rău, Andrei. Nu știu de ce nu a făcut-o.”

El și-a ridicat brațul și s-a ridicat în picioare. „E în regulă, mamă. Nu-mi pasă.”

Dar știam că îi păsa. Îi păsa profund.

Zilele s-au transformat în săptămâni și tot nu era niciun semn de la mama mea. Am încercat să iau legătura cu ea de mai multe ori, lăsând mesaje vocale și trimițând mesaje, dar nu am primit niciun răspuns. Era ca și cum ar fi decis să ne șteargă complet din viața ei.

Comportamentul lui Andrei s-a schimbat după acea zi. A devenit mai retras, mai puțin entuziast față de lucrurile pe care le iubea înainte. Notele lui au început să scadă și petrecea mai mult timp singur în camera lui. Am încercat să vorbesc cu el, dar doar ridica din umeri și spunea că e bine.

Într-o seară, l-am găsit uitându-se prin albume foto vechi. Poze cu el și bunica lui în parc, la reuniuni de familie, în timpul sărbătorilor. A închis albumul și s-a uitat la mine.

„De ce ne-a părăsit?” a întrebat el.

Nu aveam un răspuns pentru el. Tot ce puteam face era să-l țin în brațe și să-i spun că sunt acolo pentru el, chiar dacă ea nu era.

Lunile au trecut și viața a continuat. Dar golul lăsat de absența mamei mele a rămas. Andrei și-a găsit în cele din urmă noi interese și și-a făcut noi prieteni, dar întotdeauna părea că o parte din el era pierdută.

M-am întrebat adesea dacă mama mea se gândea vreodată la noi, dacă regreta vreodată decizia ei de a ne exclude din viața ei. Dar acestea erau întrebări care rămâneau fără răspuns.

În cele din urmă, nu era vorba doar despre o zi de naștere uitată; era vorba despre o legătură ruptă care a lăsat cicatrici dureroase pe inima unui băiat tânăr.