„Mi-e Rușine să Fiu Văzut cu Tine,” a Spus Soțul Meu

Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge în această situație. Totul a început atât de bine. Eu și Andrei ne-am cunoscut pe o aplicație populară de întâlniri. Profilul lui era fermecător, iar mesajele sale erau pline de umor și captivante. După o săptămână de conversații online, m-a invitat la o cafea. Eram entuziasmată, dar și emoționată. Întâlnirea cu cineva în persoană după ce l-ai cunoscut doar printr-un ecran poate fi intimidantă.

Prima noastră întâlnire a fost magică. Ne-am întâlnit la o cafenea cochetă din centrul orașului. Andrei era și mai atrăgător în realitate, iar zâmbetul lui era molipsitor. Am vorbit ore întregi despre toate—despre joburile noastre, familiile noastre, visele noastre. La sfârșitul serii, simțeam că îl cunosc de o viață.

În următoarele săptămâni, am ieșit la mai multe întâlniri. Fiecare era mai bună decât cea anterioară. Am fost la cinema, am luat cina la restaurante elegante și chiar am făcut o excursie de weekend la mare. Mă îndrăgosteam de el rapid și profund.

La o lună de la începutul relației noastre, Andrei m-a prezentat prietenilor săi. Erau un grup vesel și m-am simțit imediat binevenită. Am petrecut seara râzând și împărtășind povești. Credeam că totul merge perfect.

Dar apoi, lucrurile au început să se schimbe. Andrei a devenit distant. A încetat să-mi trimită mesaje la fel de des și părea mai puțin entuziasmat de întâlnirile noastre. Am încercat să ignor asta, gândindu-mă că poate e ocupat cu munca sau are probleme personale.

Într-o seară, trebuia să ieșim la cină. M-am îmbrăcat frumos, entuziasmată pentru seara noastră. Când Andrei a venit să mă ia, abia s-a uitat la mine. În timp ce conduceam spre restaurant, tăcerea dintre noi era asurzitoare.

În cele din urmă, nu am mai putut suporta. „E totul în regulă?” am întrebat, cu vocea tremurând.

Andrei a oftat adânc și a tras mașina pe marginea drumului. S-a întors spre mine, cu o expresie serioasă. „Trebuie să-ți spun ceva,” a spus.

Inima îmi bătea cu putere în piept în timp ce așteptam să continue.

„Mi-e rușine să fiu văzut cu tine,” a spus direct.

M-am simțit ca și cum aș fi fost lovită în stomac. „Ce vrei să spui?” am întrebat, cu vocea abia șoptită.

Andrei s-a uitat în altă parte, incapabil să-mi întâlnească privirea. „E doar că… nu ești ceea ce mă așteptam,” a spus el. „Când ne-am cunoscut prima dată, totul părea perfect. Dar acum… nu știu.”

Lacrimi mi-au umplut ochii în timp ce încercam să-i procesez cuvintele. „Deci, ce vrei să spui?” am întrebat.

„Cred că ar trebui să luăm o pauză,” a spus el. „Am nevoie de timp să-mi dau seama de lucruri.”

Am dat din cap fără să spun nimic, incapabilă să vorbesc. Andrei a pornit din nou mașina și m-a dus acasă în tăcere. Când am ajuns la apartamentul meu, nici măcar nu m-a condus până la ușă. A plecat pur și simplu, lăsându-mă acolo singură.

Următoarele zile au fost un vârtej de lacrimi și durere sufletească. Nu puteam înțelege cum lucrurile au mers atât de prost atât de repede. Am reluat în minte conversațiile și întâlnirile noastre, încercând să găsesc unde s-a destrămat totul.

În cele din urmă, am realizat că nu era vorba despre mine. Insecuritățile și problemele lui Andrei erau ale lui și nu aveau legătură cu cine eram eu ca persoană. A fost o lecție dureroasă de învățat, dar m-a făcut mai puternică.

Am șters aplicația de întâlniri și am decis să mă concentrez pe mine pentru o vreme. Am început să merg la sală, am adoptat noi hobby-uri și am petrecut mai mult timp cu prietenii și familia. Încetul cu încetul, am început să mă vindec.

Andrei nu a mai luat legătura niciodată și nici eu nu am încercat să-l contactez. Era clar că relația noastră s-a terminat și nu avea rost să încercăm să salvăm ceva ce nu era menit să fie.

Privind înapoi, sunt recunoscătoare pentru experiență. M-a învățat multe despre mine și despre ceea ce caut într-un partener. Cel mai important, m-a învățat că merit pe cineva care mă iubește și mă respectă pentru cine sunt.