„Când M-am Întors din Străinătate, Am Crezut că Voi Cumpăra o Casă pentru Fiica Mea și Voi Trăi Liniștită cu Soțul Meu”: Dar Am Descoperit că Trăia cu Altă Femeie

Întotdeauna am visat să mă întorc în orașul meu natal după ani de muncă în străinătate. Planul era simplu: să cumpăr o casă pentru fiica mea și să mă stabilesc cu soțul meu, Mihai, pentru a ne bucura de o viață liniștită. Eram căsătoriți de peste douăzeci de ani și credeam că legătura noastră era indestructibilă. Puțin știam că întoarcerea mea va spulbera acea iluzie.

După ani de muncă grea în Europa, economisisem suficienți bani pentru a cumpăra o casă frumoasă pentru fiica noastră, Ana. Era pe punctul de a începe facultatea și voiam să aibă un loc stabil pe care să-l numească acasă. Mihai și cu mine discutasem acest plan de nenumărate ori la telefon și în timpul vizitelor mele scurte acasă. Părea la fel de entuziasmat ca și mine.

Când m-am întors în sfârșit în micul nostru oraș din România, eram plină de anticipație. Orașul nu se schimbase prea mult; încă avea acel farmec pitoresc pe care îl iubeam. Abia așteptam să-l surprind pe Mihai cu întoarcerea mea timpurie și cu vestea că găsisem casa perfectă pentru Ana.

Am ajuns acasă târziu în seară, așteptându-mă să-l găsesc pe Mihai așteptându-mă cu brațele deschise. În schimb, casa era întunecată și goală. Confuză, l-am sunat pe telefonul mobil, dar a intrat direct în mesageria vocală. Am decis să aștept, gândindu-mă că poate este plecat la cumpărături sau în vizită la prieteni.

Orele au trecut și încă nu era niciun semn de Mihai. Îngrijorată, am sunat câțiva dintre prietenii noștri comuni, dar nimeni nu-l văzuse. Panica a început să se instaleze în timp ce mă întrebam unde ar putea fi. În cele din urmă, unul dintre vecinii noștri mi-a menționat că l-a văzut frecvent la o casă de pe cealaltă parte a orașului.

Cu un sentiment de neliniște în stomac, am condus la adresa pe care mi-o dăduse vecinul. Era o casă modestă, nimic asemănător cu cea pe care o planificasem pentru Ana. Pe măsură ce m-am apropiat de ușa din față, am văzut mașina lui Mihai parcată în alee. Inima îmi bătea cu putere în piept când am bătut la ușă.

O femeie a răspuns, părând surprinsă să mă vadă. „Pot să vă ajut?” a întrebat.

„Îl caut pe Mihai,” am răspuns, încercând să-mi păstrez vocea calmă.

A ezitat pentru un moment înainte de a se da la o parte pentru a mă lăsa să intru. Acolo, stând pe canapea cu o bere în mână, era Mihai. S-a uitat în sus și fața i s-a albit când m-a văzut.

„Maria,” a bâiguit el, „ce cauți aici?”

„Aș putea să te întreb același lucru,” am spus eu, cu vocea tremurând de furie și trădare.

Femeia s-a prezentat ca fiind Andreea și mi-a explicat că ea și Mihai locuiau împreună de un an. Lumea mea s-a prăbușit când am realizat că în timp ce eu munceam neobosit în străinătate pentru a ne întreține familia, Mihai trăia o viață dublă.

Am părăsit casa într-o stare de confuzie totală, simțindu-mă ca și cum întreaga mea viață fusese o minciună. Visele de a cumpăra o casă pentru Ana și de a trăi liniștită cu Mihai erau spulberate. Nu-mi venea să cred că bărbatul în care avusesem atâta încredere mă putea trăda atât de profund.

În zilele ce au urmat, l-am confruntat pe Mihai despre infidelitatea lui. A recunoscut totul, dar nu a oferit nicio explicație sau scuze reale. Era clar că mariajul nostru era terminat.

M-am mutat într-un apartament mic și m-am concentrat pe ajutarea Anei să se adapteze la viața de studentă. Durerea trădării persista, dar știam că trebuie să fiu puternică pentru ea. Viața în micul nostru oraș nu mai părea simplă sau frumoasă; era plină de amintiri ale promisiunilor încălcate și viselor spulberate.

Pe măsură ce timpul trecea, am învățat să-mi reconstruiesc viața fără Mihai. Experiența m-a învățat că chiar și în cele mai pitorești locuri, viața poate fi imprevizibilă și crudă. Deși povestea mea nu are un final fericit, servește ca un memento că trebuie să găsim puterea în noi înșine pentru a merge mai departe, chiar și atunci când totul se destramă.