„Întâlnire Întâmplătoare la Librărie: O Conversație Unilaterală”

Era o după-amiază liniștită de toamnă când am decis să mă opresc la librăria din colțul străzii. Mirosul de cărți noi și vechi m-a învăluit imediat ce am intrat, aducându-mi aminte de vremurile când petreceam ore întregi aici cu Ana, prietena mea cea mai bună. Ne plăcea să ne pierdem printre rafturi, să descoperim titluri noi și să discutăm despre ele la o cafea.

Dar de un an, Ana dispăruse din viața mea. „Sunt copleșită de muncă, poate data viitoare,” îmi spunea de fiecare dată când încercam să o contactez. Îmi lipseau conversațiile noastre, râsetele și momentele de tăcere confortabilă pe care le împărțeam.

În timp ce mă plimbam printre rafturi, am zărit-o pe Ana la secțiunea de literatură clasică. Inima mi-a tresărit. Era îmbrăcată într-un palton gri și avea părul prins într-un coc lejer. Părea absorbită de o carte, iar eu am ezitat pentru o clipă înainte să mă apropii.

„Bună, Ana,” am spus cu o voce tremurândă.

Ea s-a întors surprinsă, iar ochii i s-au luminat pentru o clipă înainte să revină la o expresie neutră. „Bună,” a răspuns ea, zâmbind ușor.

„Ce mai faci? Mi-ai lipsit,” am continuat, încercând să ascund emoția din glasul meu.

„Sunt bine, doar foarte ocupată,” a spus ea, evitându-mi privirea. „Știi cum e cu munca.”

Am dat din cap, deși simțeam că nu era doar asta. „Îmi pare rău că nu am mai vorbit. Mi-au lipsit discuțiile noastre despre cărți.”

„Și mie,” a spus ea încet, dar părea că gândurile ei erau în altă parte.

Am încercat să mențin conversația vie, povestindu-i despre ultimele cărți pe care le-am citit și despre cum mi-ar fi plăcut să le discutăm împreună. Dar Ana părea absentă, răspunzând doar cu câteva cuvinte.

„Poate ar trebui să ne vedem mai des,” am sugerat cu speranță.

„Poate,” a spus ea vag, uitându-se la ceas. „Trebuie să plec acum. A fost bine să te văd.”

„Și pe tine,” am spus, simțind cum un nod mi se formează în gât.

Am privit-o cum se îndepărtează, simțind un amestec de tristețe și dorință de a repara ceea ce părea iremediabil pierdut. Întâlnirea noastră a fost scurtă și unilaterală, dar mi-a oferit o rază de speranță că poate într-o zi vom regăsi legătura pe care o aveam odată.

Am rămas în librărie pentru încă câteva minute, încercând să-mi adun gândurile. Am ales o carte nouă și am plecat cu un sentiment de melancolie dulce-amăruie. Poate că timpul și distanța ne-au schimbat, dar speram că dragostea noastră comună pentru literatură ne va aduce din nou împreună.