Descoperirea Înfiorătoare a Anei: Secretul de Sub Podeaua Cabanei

Ana și Maria așteptaseră cu nerăbdare escapada de weekend de luni de zile. Cele două prietene, ambele în jur de treizeci de ani, închiriaseră o cabană izolată în pădurile dese din România, sperând să se relaxeze și să se deconecteze de la viețile lor agitate din oraș. Cabana era fermecătoare, cu grinzi rustice din lemn și un șemineu primitor, oferind refugiul perfect.

În prima lor noapte, în timp ce se așezau cu căni de cacao fierbinte, Ana a observat ceva ciudat la podeaua de lângă șemineu. Una dintre scânduri părea ușor ridicată față de celelalte. Curiozitatea i-a fost stârnită și i-a menționat Mariei, care a ridicat din umeri, considerând că este doar o particularitate a cabanei vechi. Dar Ana nu putea scăpa de senzația că ceva nu era în regulă.

A doua zi dimineață, în timp ce Maria era plecată la plimbare, Ana a decis să investigheze mai departe. S-a aplecat și a încercat să ridice scândura cu un cuțit de unt. Spre surprinderea ei, aceasta s-a ridicat ușor, dezvăluind o trapă ascunsă dedesubt. Inima i-a bătut cu un amestec de emoție și teamă pe măsură ce a deschis-o.

Trapa ducea la o scară îngustă care cobora în întuneric. Ana a ezitat pentru un moment, dar apoi a luat telefonul pentru lumină și a început să coboare cu precauție. Aerul devenea mai rece pe măsură ce se adâncea în necunoscut.

La capătul scării, Ana s-a trezit într-o cameră mică și slab luminată. Pereții erau tapetați cu articole vechi de ziar și fotografii decolorate. Pe măsură ce le examina mai atent, un fior i-a străbătut șira spinării. Articolele detaliau o serie de dispariții nerezolvate din urmă cu decenii, toate având loc chiar în această zonă.

Privirea i-a căzut pe o fotografie care i-a înghețat sângele în vene. Era imaginea unei tinere care semăna izbitor cu Maria. Realizarea a lovit-o ca un pumn în stomac—nu era doar o coincidență.

Panicate, Ana s-a grăbit să urce scările, trântind trapa în urma ei. A încercat să o sune pe Maria, dar nu avea semnal în locația izolată. Disperată, a așteptat lângă fereastră, sperând să-și vadă prietena întorcându-se din plimbare.

Orele au trecut fără niciun semn de Maria. Pe măsură ce amurgul se lăsa peste pădure, anxietatea Anei s-a transformat în groază. A decis să plece în pădure pentru a-și căuta prietena, înarmată doar cu o lanternă și frica ei crescândă.

Pădurea era înfiorător de tăcută în timp ce striga după Maria, vocea ei răsunând printre copaci. Deodată, a auzit un foșnet în spatele ei. S-a întors brusc, îndreptând lanterna spre întuneric, dar nu a văzut nimic.

Tocmai când era pe cale să se întoarcă spre cabană, a auzit o voce șoptită chemându-i numele. Era vocea Mariei, dar suna îndepărtată și distorsionată. Inima Anei bătea cu putere pe măsură ce urma sunetul mai adânc în pădure.

Șoaptele au condus-o către o poiană unde a găsit eșarfa Mariei agățată de o creangă. Dar nu era niciun semn al Mariei însăși. Mintea Anei era plină de posibilități terifiante pe măsură ce realiza că era complet singură.

Când noaptea s-a lăsat, Ana s-a întors clătinându-se la cabană, epuizată și îngrozită. A încuiat ușa în urma ei și s-a ghemuit lângă șemineu, strângând eșarfa Mariei. Povara secretului de sub podeaua cabanei apăsa greu asupra minții ei.

În zilele care au urmat, echipele de căutare au periat pădurile dar nu au găsit nicio urmă a Mariei. Ana s-a întors în oraș, bântuită de ceea ce descoperise și incapabilă să scape de senzația că ceva sinistru încă pândește în acele păduri.