Între Dragoste și Pierdere: Soțul Meu Vrea să Ne Dăm Copilul Spre Adopție

În liniștitul cartier din București, viața fusese mereu previzibilă pentru Andreea. S-a căsătorit cu iubitul ei din facultate, Mihai, și s-au așezat într-o rutină confortabilă. Amândoi aveau locuri de muncă stabile, o casă primitoare și un cerc de prieteni care împărtășeau visurile de a-și întemeia familii. Când Andreea a descoperit că este însărcinată, părea pasul perfect în călătoria lor împreună.

Cu toate acestea, sosirea fetiței lor, Maria, a adus provocări neașteptate. Andreea s-a simțit copleșită de cerințele maternității. Nopțile nedormite, hrănirile constante și plânsetele neîncetate ale unui nou-născut o lăsau epuizată și inadecvată. Mihai, care fusese mereu sprijinitor, a început să-și exprime îndoielile cu privire la capacitatea Andreei de a face față.

Într-o seară, în timp ce stăteau în sufrageria lor slab luminată, Mihai a adus în discuție subiectul care îl apăsa de mult timp. „Andreea,” a început el ezitant, „cred că trebuie să ne gândim la ce e mai bine pentru Maria. Poate adopția este alegerea corectă.”

Inima Andreei s-a prăbușit. Se temuse de această conversație, dar sperase că nu va veni niciodată. „Mihai, cum poți spune asta? Este fiica noastră,” a răspuns ea, cu vocea tremurând.

Mihai a oftat adânc, trecându-și mâna prin păr. „Știu, Andreea. Dar văd cât de mult te chinui. Vreau doar ce e mai bine pentru amândouă.”

Zilele care au urmat au fost pline de tensiune și durere. Andreea nu putea scăpa de sentimentul că eșuează ca mamă. A căutat alinare în forumuri online și grupuri de suport, sperând să găsească reasigurarea că nu este singură în luptele ei. Totuși, gândul de a renunța la Maria o bântuia în fiecare moment treaz.

Prietenele Andreei au observat suferința ei și i-au oferit sprijinul lor. Cea mai bună prietenă a ei, Ioana, o vizita des, aducând mâncare și oferindu-i o ureche simpatică. „Poți face asta, Andreea,” o încuraja Ioana. „Maternitatea este grea, dar tu ești mai puternică.”

În ciuda încurajărilor, Mihai rămânea neconvins. A aranjat o întâlnire cu o agenție de adopție pentru a explora opțiunile lor. Andreea a acceptat cu reticență să participe, sperând că poate îi va schimba părerea.

La agenție, s-au întâlnit cu un consilier care le-a explicat procesul de adopție și le-a împărtășit povești ale familiilor care au găsit fericirea prin adopție. Andreea a ascultat atent, dar nu putea scăpa de sentimentul de pierdere care plana asupra ei.

Când au părăsit agenția, Mihai s-a întors către Andreea cu o expresie plină de speranță. „Vezi? Sunt familii acolo care îi pot oferi Mariei tot ce are nevoie.”

Andreea a dat din cap în tăcere, lacrimile umplându-i ochii. Se simțea prinsă între dragostea pentru Maria și presiunea din partea lui Mihai de a lua o decizie imposibilă.

Săptămânile au trecut, iar tensiunea dintre Andreea și Mihai a devenit insuportabilă. Se certau frecvent, fiecare conversație terminându-se în lacrimi și frustrare. Andreea se simțea izolată, sfâșiată între instinctele ei de mamă și teama de a-și pierde soțul.

Într-o noapte, după o altă ceartă aprinsă, Andreea s-a trezit singură în camera Mariei. Și-a legănat fiica în brațe, șoptindu-i promisiuni de dragoste și protecție. Dar adânc în sufletul ei știa că mariajul ei se destramă sub greutatea dezacordului lor.

În cele din urmă, Andreea s-a confruntat cu o alegere agonizantă: să continue să lupte pentru fiica ei sau să riște să piardă tot ce avea drag. Decizia apăsa greu pe inima ei pe măsură ce realiza că uneori dragostea nu este suficientă pentru a umple prăpastia dintre două persoane cu viziuni diferite pentru viitorul lor.