„Nu E Doar un Număr: Strigătul Fiului Nostru pentru Locuințe Echitabile”
Mă numesc Maria și sunt mama lui Alex. Întotdeauna am fost mândră de el. De mic copil, Alex a fost curios și dornic să învețe. Când a terminat liceul, a ales să studieze la o universitate din București, visând să devină avocat și să lupte pentru dreptate.
Totul părea să meargă bine până într-o zi când Alex ne-a sunat cu o veste care ne-a surprins. „Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva important,” a început el. „M-am alăturat unui grup care luptă pentru locuințe echitabile.”
La început, nu am înțeles exact despre ce era vorba. „Ce înseamnă asta, Alex?” l-am întrebat eu, încercând să-mi ascund îngrijorarea.
„Înseamnă că luptăm pentru ca toți oamenii să aibă acces la locuințe decente și accesibile,” a explicat el cu pasiune în glas. „Sunt atât de mulți oameni care trăiesc în condiții inumane și simt că trebuie să fac ceva.”
Am simțit un amestec de mândrie și teamă. Mândrie pentru că fiul nostru voia să facă o diferență în lume, dar și teamă pentru că știam că astfel de cauze pot fi dificile și pline de provocări.
În următoarele luni, Alex a fost tot mai implicat. Ne povestea despre marșurile la care participa și despre întâlnirile cu autoritățile locale. „Mamă, tată, nu vă imaginați cât de greu este pentru unii oameni,” ne spunea el adesea. „Am întâlnit familii care trăiesc în condiții pe care nu le-aș dori nimănui.”
Într-o seară, după o discuție lungă la telefon, am simțit nevoia să-i spun ceva important. „Alex, suntem mândri de tine,” i-am spus cu vocea tremurândă. „Știm că ceea ce faci este important și vrem să te susținem.”
„Mulțumesc, mamă,” a răspuns el cu emoție. „Sprijinul vostru înseamnă totul pentru mine.”
Pe măsură ce timpul trecea, am început să vedem schimbări reale datorită eforturilor lui Alex și ale colegilor săi. Unele autorități locale au început să ia măsuri pentru a îmbunătăți condițiile de locuire, iar poveștile oamenilor pe care Alex le împărtășea ne-au deschis ochii asupra unei realități pe care nu o cunoșteam.
Această experiență ne-a apropiat mai mult ca familie și ne-a învățat lecții valoroase despre empatie și curaj. Alex nu era doar fiul nostru; era un tânăr care lupta pentru o cauză nobilă și care ne-a inspirat să fim mai buni.
Astăzi, când privesc înapoi la acea perioadă, sunt recunoscătoare pentru curajul lui Alex și pentru faptul că ne-a arătat că fiecare persoană contează și că fiecare voce poate face o diferență.