Oferirea neașteptată a fostului meu soț: Apartamentul său pentru fiul nostru, cu o condiție surprinzătoare

„Nu pot să cred că ai avut curajul să vii aici și să-mi ceri asta!” am strigat, cu vocea tremurândă de furie și dezamăgire. Stăteam în fața lui Mihai, fostul meu soț, în bucătăria noastră mică, unde odinioară împărțeam râsete și planuri de viitor. Acum, doar ecoul amintirilor ne mai lega.

Mihai își trecu mâna prin părul deja grizonat, semn al anilor care trecuseră peste noi. „Te rog, Ana, ascultă-mă. Nu e vorba despre noi, ci despre Andrei. Vreau să-i ofer un viitor mai bun.”

Îmi era greu să-l privesc în ochi. După ce am descoperit infidelitățile lui, am simțit cum întreaga mea lume se prăbușește. Am încercat să păstrez aparențele pentru Andrei, dar minciunile și trădările lui Mihai au fost prea mult pentru mine. În cele din urmă, am ales să divorțăm.

„Și ce vrei să fac? Să accept apartamentul tău ca pe un fel de mită?” am întrebat sarcastic.

„Nu e o mită, Ana. E pentru Andrei. Vreau să-i las apartamentul meu, dar…” Mihai ezită, iar eu știam că urma ceva ce nu-mi va plăcea.

„Dar ce?” am insistat.

„Dar vreau să mă lași să-l văd mai des. Să petrec mai mult timp cu el.”

Am simțit cum inima mi se strânge. După divorț, Mihai nu fusese un tată prezent. Își vedea fiul doar ocazional, iar acum venea cu această ofertă neașteptată.

„Știi bine că nu te-am împiedicat niciodată să-l vezi pe Andrei,” i-am spus cu vocea tremurândă de emoție. „Ești tu cel care a ales să fie absent.”

Mihai își plecă privirea. „Știu că am greșit, Ana. Dar vreau să îndrept lucrurile. Vreau să fiu un tată mai bun pentru el.”

Am tăcut pentru câteva momente, încercând să-mi adun gândurile. Era o ofertă tentantă pentru viitorul lui Andrei, dar mă temeam că Mihai nu va reuși să-și țină promisiunile.

„Și dacă accepți oferta ta, ce garanții am că nu vei dispărea din nou din viața lui?” l-am întrebat direct.

Mihai oftă adânc. „Nu pot să-ți ofer garanții, Ana. Dar îți promit că voi face tot ce-mi stă în putință să fiu acolo pentru el.”

Am simțit cum lacrimile îmi inundau ochii. Îmi doream atât de mult ca Andrei să aibă parte de un tată prezent și iubitor, dar mă temeam că Mihai nu va reuși să-și schimbe comportamentul.

„Ana,” continuă Mihai cu vocea blândă, „știu că ți-am făcut mult rău și că e greu să ai încredere în mine acum. Dar te rog, gândește-te la Andrei.”

Am rămas tăcută, pierdută în gânduri și amintiri. Îmi aminteam de zilele fericite când credeam că avem tot ce ne trebuie pentru a fi fericiți. Dar acele zile păreau acum atât de îndepărtate.

„Bine,” am spus în cele din urmă cu vocea stinsă. „Voi accepta oferta ta pentru Andrei, dar cu o condiție: dacă vei dispărea din nou din viața lui, apartamentul va rămâne al meu până când Andrei va fi suficient de mare să decidă singur ce vrea să facă cu el.”

Mihai dădu din cap în semn de acord. „E corect,” spuse el simplu.

Am simțit cum o povară imensă mi se ridică de pe umeri, dar în același timp o nouă teamă mă cuprinse. Oare Mihai va reuși să fie tatăl de care Andrei avea nevoie?

În acea seară, după ce Mihai plecă, m-am așezat lângă Andrei care dormea liniștit în patul său micuț. L-am privit cum respiră ușor și mi-am promis că voi face tot ce-mi stă în putință pentru a-i oferi un viitor mai bun.

Dar oare sacrificiile pe care le facem pentru cei dragi sunt întotdeauna cele corecte? Și dacă da, cum putem ști că nu vom regreta deciziile luate? Aceasta este întrebarea care mă bântuie în fiecare noapte.