Planuri Spulberate: Un Weekend cu Soacra

— Nu pot să cred că iar vine! am șoptit printre dinți, în timp ce telefonul vibra pe masă. Era vineri seara, ora 19:03, și tocmai mă pregăteam să-mi torn un pahar de vin. Pe ecran scria „Mama lui Vlad”. Am răspuns cu o voce pe care am încercat să o fac cât mai caldă.

— Bună seara, doamnă Maria!

— Bună, Ilinca. Să nu vă faceți planuri pentru weekend, că vin să vă ajut cu casa. Am observat data trecută că s-au adunat multe. Știi tu, praful ăla fin care se pune peste tot…

Am înghițit în sec. Vlad, soțul meu, era la duș și habar n-avea ce urmează. Am încercat să protestez, dar doamna Maria nu ascultă niciodată până la capăt.

— Mâine dimineață la nouă sunt la voi. Să nu dormiți prea mult, că avem treabă!

A închis înainte să apuc să răspund. M-am prăbușit pe canapea și am simțit cum toată oboseala săptămânii se adună în umeri. Aveam bilete la film cu prietenele, voiam să citesc, să dorm până târziu…

Vlad a ieșit din baie, vesel:

— Ce faci, iubito? Gata de weekend?

L-am privit cu ochii mari:

— Ghici cine vine mâine la nouă dimineața?

A oftat și s-a așezat lângă mine.

— Mama… iar?

— Da. Și nu doar vine. Vrea să facem curățenie generală.

A urmat o tăcere grea. Vlad nu avea curaj să-i spună mamei lui „nu”, iar eu mă simțeam prinsă între două fronturi. Îmi venea să urlu, dar am ales să mă ridic și să mă duc la bucătărie.

Noaptea am dormit prost. M-am tot gândit la toate momentele în care soacra mea a trecut peste limitele mele: când a mutat mobila fără să mă întrebe, când a criticat mâncarea pe care o găteam sau când a venit neanunțată cu „sfaturi” despre cum să-mi cresc copilul.

Sâmbătă dimineața, la 8:55, soneria a sunat strident. Am deschis ușa și am zâmbit forțat.

— Bună dimineața! a exclamat doamna Maria, intrând ca o furtună cu două sacoșe pline de produse de curățenie.

— Bună dimineața…

Nici nu am apucat să beau cafeaua că deja eram instruită:

— Ilinca, tu ocupă-te de bucătărie. Vlad, tu ștergi geamurile. Eu mă apuc de dulapuri!

Am început să frec chiuveta cu nervozitate. Din când în când, soacra mea intra peste mine:

— Ai uitat colțul ăsta! Și vezi că pe frigider e praf…

După două ore, Vlad a venit la mine în bucătărie.

— Nu mai suport…

— Nici eu! Dar nu avem ce face…

La prânz, atmosfera era deja tensionată. Soacra mea a început să scoată hainele din dulapul nostru matrimonial.

— Uite câte lucruri inutile! De ce păstrați atâtea? Ilinca, rochia asta nu te mai încape de ani de zile!

Am simțit cum îmi ard obrajii de rușine și furie.

— Doamnă Maria, vă rog să nu umblați prin lucrurile mele!

S-a uitat la mine surprinsă.

— Vreau doar să vă ajut! Nu te supăra…

Dar deja mă supărasem. Vlad a venit imediat lângă noi.

— Mamă, te rog…

Ea l-a întrerupt:

— Vlad, tu nu vezi că Ilinca nu știe să organizeze? Dacă nu mă implic eu, cine?

Am ieșit din cameră și m-am trântit pe balcon. Mi-au dat lacrimile. M-am simțit mică și neputincioasă în propria casă.

După-amiaza a trecut greu. Soacra mea nu s-a oprit din dat ordine și critici subtile. La un moment dat, am auzit-o vorbind la telefon cu sora ei:

— Da, dragă, sunt la Vlad și Ilinca. Vai de capul lor ce dezordine! Noroc cu mine…

Seara, după ce a plecat, casa era lună dar sufletul meu era praf. Vlad a venit lângă mine pe canapea.

— Îmi pare rău… Nu știu cum să-i spun să nu mai facă asta.

L-am privit în ochi:

— Dacă nu îi spui tu, o să-i spun eu data viitoare. Nu mai pot trăi așa.

A doua zi am sunat-o pe mama mea și i-am povestit totul. Mi-a spus ceva ce m-a pus pe gânduri:

— Ilinca, dacă nu-ți aperi spațiul tău acum, n-o va face nimeni pentru tine.

Toată ziua am stat pe gânduri. De ce ne e atât de greu să punem limite? De ce acceptăm ca părinții partenerului să ne invadeze viața? Oare câte femei din România trăiesc același lucru?

Acum stau pe canapea și mă uit la casa perfect curată. Dar liniștea nu există. Mă întreb: ce e mai important — ordinea din casă sau liniștea din suflet? Voi cum ați reacționa dacă ați fi în locul meu?