Linia Subțire dintre Iubire și Loialitate: Povestea Mea cu Vlad și Sorina

— Vlad, nu mai pot! Nu vezi că Sorina ne controlează fiecare pas? Am izbucnit într-o seară ploioasă de aprilie, când picăturile loveau geamul ca niște reproșuri. Vlad, soțul meu, stătea la masa din bucătărie, cu telefonul în mână, ascultând-o pe Sorina plângându-se pentru a treia oară săptămâna aceea că nu are bani de chirie.

— Irina, e sora mea! Ce vrei să fac? S-o las pe drumuri?

Vocea lui era obosită, dar hotărâtă. M-am uitat la el și am simțit cum mă sufoc. Nu era prima dată când Sorina intervenea între noi. De fapt, de când ne-am mutat împreună, ea era mereu prezentă: la telefon, la ușă, în planurile noastre de weekend. Avea doar 24 de ani, dar se comporta ca și cum lumea îi era datoare cu totul.

Când am intrat în familia lui Vlad, am crezut că voi găsi sprijin și căldură. Mama lui, doamna Mariana, m-a primit cu brațele deschise la început. Dar după nuntă, totul s-a schimbat. Sorina a început să vină tot mai des la noi acasă, ba cu hainele murdare, ba cu probleme la facultate, ba cu iubiți care o părăseau. Vlad nu știa să spună „nu”.

Într-o seară, când tocmai terminasem de gătit ciorbă de perișoare — preferata lui Vlad — Sorina a apărut pe neașteptate. Avea ochii umflați de plâns.

— Vlad, te rog, vino cu mine! M-a sunat Alex și mi-a zis că vrea să-mi dea lucrurile înapoi. Nu pot să merg singură!

Vlad s-a ridicat imediat de la masă. Eu am rămas cu lingura în mână, simțind cum mi se strânge stomacul.

— Irina, scuză-mă, trebuie să merg cu ea. E speriată.

Am rămas singură în bucătărie, privind ciorba care se răcea. M-am întrebat atunci dacă nu cumva greșisem alegându-l pe Vlad. Dar îl iubeam. Îl iubeam atât de mult încât mă durea fizic să-l văd tras între mine și sora lui.

Zilele au trecut și situația s-a agravat. Sorina a început să doarmă tot mai des la noi. Își lăsa hainele peste tot, folosea produsele mele de îngrijire fără să întrebe și făcea glume răutăcioase despre „gospodina” din mine.

— Irina, tu chiar nu ai alte preocupări decât să speli și să gătești?

Am încercat să-i explic lui Vlad că nu mă simt respectată în propria casă.

— E doar o perioadă grea pentru ea, mi-a spus el. O să-și revină.

Dar perioada asta părea fără sfârșit. Într-o zi am găsit-o pe Sorina răscolind prin sertarele mele.

— Ce cauți acolo?

— Caut niște bani. Mi-a zis Vlad că ai pus ceva deoparte pentru vacanță.

Atunci am simțit că explodez.

— Nu ești la tine acasă! Ieși din camera mea!

Sorina a început să țipe:

— Vlad! Uite cum vorbește cu mine! Tu chiar o lași să mă dea afară?

Vlad a venit alergând și s-a uitat la mine ca și cum eu eram problema.

— Irina, hai să nu facem scandal…

Am plecat din casă atunci, fără să știu unde mă duc. Am mers pe jos prin ploaie până la mama mea. Am plâns în brațele ei ca un copil.

— Mamă, nu mai pot! Parcă trăiesc într-un coșmar din care nu mă pot trezi!

Mama m-a privit cu ochii umezi:

— Dragă mea, trebuie să pui piciorul în prag. Dacă nu o faci tu, nimeni nu o va face pentru tine.

M-am întors acasă hotărâtă să vorbesc deschis cu Vlad. L-am găsit stând pe canapea, cu capul în mâini.

— Vlad, trebuie să alegi: ori suntem o familie noi doi și stabilim limite clare cu Sorina, ori fiecare merge pe drumul lui.

A ridicat privirea spre mine și am văzut lacrimi în ochii lui.

— Irina… nu vreau să te pierd. Dar nici nu pot s-o abandonez pe Sorina.

— Nu-ți cer să o abandonezi! Îți cer doar să fii soțul meu înainte de a fi fratele ei.

Au urmat zile grele. Sorina a făcut scandal când a aflat că Vlad i-a spus să-și caute chirie și să vină doar în vizită. A plâns la mama lor, care m-a sunat și m-a făcut „femeie rece”.

Dar Vlad a rămas ferm. Pentru prima dată a pus limite. Relația noastră s-a schimbat — am început să ne redescoperim fără umbra Sorinei între noi. Dar rănile au rămas.

Uneori mă întreb dacă nu cumva am fost prea dură. Alteori mă gândesc că dacă nu luptam pentru noi doi, ne pierdeam definitiv.

Oare câte familii din România trec prin astfel de conflicte? Cât de mult ar trebui să sacrificăm pentru cei dragi? Voi ce ați fi făcut în locul meu?