Întregul apartament era acoperit de cereale, iar nepotul meu se târa prin ele, împrăștiindu-le și mai mult. Fiul meu, Andrei, trebuia să le curețe, dar soția lui, Ana, refuză să facă asta în locul lui.
Mama mea, Gabriela, nu a urmat studii superioare, un fapt pe care tatăl meu, George, nu l-a lăsat niciodată să fie uitat. Eram o familie unită, locuind împreună cu bunicii mei într-un mic oraș. Când aveam șase ani
Când fiica ei s-a căsătorit, nu a putut participa la nuntă, dar a trimis un cadou generos în bani. Proaspeții căsătoriți și-au început viața împreună într-un apartament închiriat, dar curând, o responsabilitate neașteptată a căzut pe umerii mei, ducând la consecințe neprevăzute.
Într-o dimineață răcoroasă de miercuri, Valentina s-a trezit devreme pentru a-și îndeplini îndatoririle la fermă, hrănind găinile și colectând ouăle. Totuși, o întâlnire neașteptată cu vecinul ei, Zaharia, a schimbat cursul zilei lor.
Îl ador pe soțul meu, Mihai. Locuim împreună de 20 de ani, și fiecare zi alături de el îmi aduce bucurie și un sentiment de pace. Este mecanic auto, a început de la zero și acum deține un mic atelier în orașul nostru. Din păcate, clienții bogați sunt rari, dar mașinile au mereu nevoie de reparații, și așa ne câștigăm traiul. Între timp,
Într-o casă unde tensiunile fierb mai intens decât aragazul, Andrei se găsește prins între soția sa, Ana, și soacra sa dominatoare, Adela. Pe măsură ce treburile casnice devin un câmp de luptă, lupta pentru menținerea păcii duce la o rezoluție neașteptată și sumbră.
După aproape un deceniu de căsnicie și doi copii, credeam că știu totul despre soțul meu, Andrei. Dar o vizită spontană la casa mamei lui a dezvăluit un adevăr care ne-ar schimba viețile pentru totdeauna.
După divorțul meu, fostul meu soț, Andrei, a pierdut legătura cu fiul nostru, Mihai. În ciuda lipsei sale de instincte paterne, fosta mea soacră, Elena, mă împinge să cer sprijin financiar. Recent recăsătorită, mă simt prinsă între obligațiile din trecut și viitorul familiei mele.
Nu pot spune că sunt epuizată, dar vreau să trăiesc pentru mine. Așteptam cu nerăbdare să am timp liber pentru a mă dedica intereselor mele, dar acum sunt copleșită de responsabilități neașteptate.
Eram iubită pentru că ajutam pe toată lumea, nu mă certam niciodată și eram mereu de acord. Aceste trăsături și obiceiuri, înrădăcinate din copilărie, m-au urmat în viața de adult. Dar când am decis să stabilesc limite, totul s-a schimbat.
Dar eu eram complet împotrivă. De ce ar trebui să-mi vând propria casă, pentru care am muncit din greu, ca să o salvez pe sora mea? Nici sora mea, nici mama nu au contribuit vreodată cu un ban la ea.
Relația noastră cu ea era deja tensionată, având un contact minim. Dar când a depășit limita și m-a insultat, i-am interzis să ne mai viziteze.
