„Fiule, Te Rog Să Mă Vizitezi Câteodată,” Imploră Mama cu Amărăciune
„Cum să nu-mi fie dor de tine, dragul meu? Ești singurul meu fiu și îmi lipsești tot timpul.” – „Mamă, am deja treizeci și nouă de ani.”
„Cum să nu-mi fie dor de tine, dragul meu? Ești singurul meu fiu și îmi lipsești tot timpul.” – „Mamă, am deja treizeci și nouă de ani.”
După acțiunile ei recente, nu sunt sigură dacă fiul meu va mai putea avea vreodată o relație cu bunica lui. Problema este că mama mea și-a exploatat nepotul pentru câștig personal în ultimul an.
Uneori aducea cadouri și chiar avea grijă de fiica noastră de câteva ori când eu și soțul meu ieșeam la o întâlnire, dar acum mă lupt cu sentimentele mele, deoarece el a ales să rămână în urmă.
Cea mai lungă relație a fost cu Ana. După 12 ani împreună, am realizat brusc că relația noastră și-a încheiat parcursul și trebuia să o încheiem. Acesta a fost doar începutul unei serii de evenimente neașteptate și dureroase.
Nu am fost nepoliticoasă cu ea; izbucnirile ei ocazionale erau întâmpinate cu umor, iar discuțiile despre unicitatea fiului ei erau susținute cu entuziasm. Ironia face că am ajuns să spun lucruri pe care nu credeam că le voi spune vreodată.
Mama mea și-a dedicat întreaga viață creșterii mele și nu s-a gândit niciodată să se recăsătorească. Sincer, am acceptat plecarea tatălui meu cu calm. Dar acum, după ani de zile, vrea să revină în viața mea și nu sunt sigur cum să gestionez situația.
„Nu am vorbit cu tata de patru luni,” spune Ioana, în vârstă de treizeci și opt de ani. „L-am blocat peste tot, l-am pus pe lista neagră și, cel mai important, am încetat să-l mai ajut financiar… Acum îi plătesc doar chiria și o dată pe lună îi comand alimente de bază precum orez, ulei de gătit și zahăr. Atât. Trebuie să plătească singur pentru restul.”
Bunul ei simț părea să dispară de fiecare dată când venea vorba de ce spuneau oamenii. Această trăsătură a ei m-a frustrat, ofensat și descurajat mereu să mă deschid față de ea.
Din acel moment, mama s-a comportat de parcă nu aș mai exista, iar relația noastră s-a oprit brusc. Trăiam ca un robot, mergând singură la școală, făcându-mi temele și uneori gătindu-mi singură.
Am petrecut o săptămână locuind în apartamentul fiicei mele și am realizat rapid adâncimea problemelor ei maritale. În spatele fațadei ei vesele se ascundea o căsnicie tulburată. Căsnicia mea a avut suișuri și coborâșuri, dar întotdeauna ne-am tratat cu respect. Această poveste explorează realitatea dureroasă a descoperirii suferinței fiicei mele și deciziile dificile care au urmat.
„Nu știu ce să fac!” oftează cu tristețe doamna Popescu, în vârstă de șaizeci de ani. „Fiul meu este mereu de partea soției sale! Indiferent ce spun, el o susține pe ea. ‘Mamă,’ îmi spune, ‘nu-ți face griji, Andreea știe ce face, nu e proastă…’ El crede că Andreea are mereu dreptate! Chiar și atunci când greșește…”
Relația noastră a fost mereu diferită de majoritatea dinamicilor tată-fiu. M-am născut când părinții mei erau în jurul vârstei de 40 de ani, iar această diferență de vârstă a lăsat o amprentă durabilă asupra legăturii noastre. Acum, încercând să am grijă de tatăl meu îmbătrânit, realizez că provocările sunt mai mari decât am anticipat.