În Ajunul Crăciunului, am găsit curajul să scriu o scrisoare către Moș Crăciun, cerându-i nu doar o jucărie, ci și o familie adevărată. Povestea mea este despre dorința de a aparține cuiva, despre speranță și despre lupta dintre teamă și încredere. Prin ochii mei de copil, veți descoperi ce înseamnă să fii adoptat în România și cât de mult poate schimba o decizie viața unui om.
Tata a plecat într-o seară ploioasă, după o ceartă aprinsă cu mama, iar eu am rămas cu fratele meu mai mic și cu o mie de întrebări. Am încercat să găsesc răspunsuri în tăcerea mamei și în privirile pierdute ale lui Vlad, dar nimic nu părea să aibă sens. Povestea mea este despre încercarea de a înțelege de ce oamenii pleacă și cum poți să-ți reconstruiești viața când totul se destramă.
Mă numesc Radu și am crescut într-un sat mic din Moldova, unde sărăcia era la fel de prezentă ca noroiul de pe uliță. Povestea mea începe într-o zi friguroasă de iarnă, când am fost umilit în fața colegilor pentru că nu aveam bani de mâncare caldă la școală. Bunica mea, singura mea familie, a găsit o cale să-mi redea demnitatea, dar prețul a fost mult mai mare decât mi-am imaginat.
Sunt Ana, o fetiță de zece ani, prinsă între dorințele mele și așteptările bunicilor mei. Povestea mea este despre neînțelegerile dintre generații, despre cum dragostea poate fi uneori sufocantă atunci când nu e însoțită de ascultare. Îmi doresc să fiu văzută și auzită pentru cine sunt cu adevărat, nu pentru cine cred alții că ar trebui să fiu.
Mă numesc Bogdan și am crescut în pădure, departe de sat, alături de bunicul meu. Întoarcerea la civilizație, la școală și printre copii care nu mă înțelegeau, a fost o luptă cu prejudecățile, rușinea și dorul de libertate. Povestea mea este despre curajul de a fi diferit și despre prețul pe care îl plătești când lumea nu vrea să te accepte.
