Am ieșit dintr-o căsnicie în care frica devenise aerul din casă și am rămas singură cu băiatul meu, fără sprijin, între reproșurile părinților și bârfele vecinilor. Am făcut plăcinte și prăjituri noaptea, pe ascuns printre lacrimi și oboseală, ca să plătesc chiria și să-i dau copilului meu o viață liniștită. Astăzi am o brutărie mică, făcută din rușine înghițită, muncă până la epuizare și încăpățânarea de a nu mă mai întoarce niciodată la omul care m-a frânt.