Sunt Maria, o mamă care a crescut singură o fiică, iar acum, la 68 de ani, mă aflu în fața unei decizii care mă sfâșie: să vând apartamentul și să mă mut la un cămin de bătrâni, fără să-i las fiicei mele nimic. Povestea mea e despre sacrificii, dezamăgiri și speranța că uneori dragostea adevărată înseamnă să lași pe cineva să-și găsească propriul drum. Vă invit să citiți și să-mi spuneți: oare am dreptate sau greșesc amarnic?