Nu înțeleg de ce trebuie să muncești atât de mult în grădină. Am putea să plantăm doar iarbă și să ne relaxăm acolo. De ce să ne complicăm cu o grădină de legume?
La început, părea bărbatul perfect. Îi aducea flori fără motiv, o lua de la serviciu, îi cumpăra medicamente și era mereu acolo să o ajute. Părinții ei îl adorau. Dar lucrurile au luat o întorsătură întunecată.
Nu era un bărbat manierat și sănătos; lucra ca șofer de livrări. După muncă, venea acasă și se cufunda în jocuri video. Maria a încercat să-și convingă fiica, dar
Familia ei nu a fost mulțumită de decizia ei. Copiii ei au insistat să se răzgândească și să se întoarcă imediat, altfel vor rupe legăturile cu ea.
Ion stătea pe o bancă din parc, ronțăind un gogoș vechi. Trebuia să fie de ieri, pentru că marginile erau aproape la fel de tari ca o piatră. Toată lumea știe cum e; magazinele încearcă mereu să scape de stocul vechi. Dar un om flămând nu se plânge. Pur și simplu savura gustul glazurii de zahăr și reflecta asupra vieții. Porumbeii locali îi urmăreau fiecare mișcare fără să clipească, doar în caz că
Este incontestabil că este responsabilitatea lor directă. Dar pe măsură ce anii trec, oamenii devin din ce în ce mai independenți. Și la un moment dat, trebuie să se descurce singuri.
Fiica Mariei are o relație de doi ani cu iubitul ei. Lucrează la aceeași companie și s-au cunoscut acolo. Când Maria a aflat că iubitul fiicei sale încă locuiește cu părinții lui, a fost profund îngrijorată.
Multe femei din România se află pe punctul de a-și părăsi soții, dar ezită să facă pasul final. Fiecare are propriile motive pentru această luptă internă.
Crescând, mama ne-a învățat mereu importanța sprijinului între frați. Ori de câte ori făceam ceva doar pentru mine, mă simțeam vinovată. Andrei s-a căsătorit imediat după liceu și a devenit tată în timpul celui de-al doilea an de facultate. A trebuit să ia o pauză de la studii pentru că nu putea echilibra școala și paternitatea. Nu vreau să-l judec pentru că și-a făcut propriile alegeri. Eu aveam propria mea viziune pentru viitor.
După ce a locuit într-o cameră de cămin înghesuită, apartamentul cu două camere dintr-un bloc nou cu cinci etaje părea un palat! Apartamentul încă mirosea a vopsea proaspătă și totul strălucea de curățenie, dar copiii din clădirile vechi din vecinătate
„Ce au vrut de fapt? De ce nu au spus nimic mai devreme?” a întrebat prietena ei. „Nu au tăcut niciodată, și apoi mi-am pierdut răbdarea!” a spus Emilia. Emilia era căsătorită de șase ani.
Mama soțului meu era în culmea fericirii. „Repede, împachetează-ți lucrurile. Ion mi-a spus să vând această casă, iar apoi vom cumpăra una în alt oraș. Am o singură viață și nu vreau să o irosesc cu aceste scutece.” La momentul respectiv, eu și soțul meu nu aveam propria noastră locuință. Locuiam sub același acoperiș cu soacra și socrul meu. Într-o zi, tatăl meu vitreg
