Într-o după-amiază obișnuită, am ieșit cu fetițele mele gemene în parc, fără să știu că o întâlnire neașteptată cu un bătrân pe nume Ilie avea să-mi schimbe perspectiva asupra vieții. Cererea lui simplă, dar profundă, de a ține în brațe copilele mele, a deschis o rană veche și a adus la suprafață emoții pe care nu le mai simțisem de mult. Povestea lui Ilie, spusă printre lacrimi și zâmbete amare, m-a făcut să mă întreb cât de des trecem pe lângă suflete care poartă poveri nevăzute.