"Fratele Refuză să o Pună pe Mama într-un Azil: Dar Nici Nu Vrea să o Ia la El. Mă Simt Vinovată, Ca și Cum Aș Fi o Fiică Nepăsătoare"

„Fratele Refuză să o Pună pe Mama într-un Azil: Dar Nici Nu Vrea să o Ia la El. Mă Simt Vinovată, Ca și Cum Aș Fi o Fiică Nepăsătoare”

De trei luni încoace, fratele meu, Mihai, mă scoate din minți în legătură cu mama noastră. După accidentul vascular cerebral, suferă de deficiențe cognitive severe, uită multe lucruri și îngrijirea ei este incredibil de dificilă. Practic, se comportă ca un copil mic, iar eu nu am nici puterea, nici timpul necesar. Soluția cea mai bună pare să fie găsirea unui azil, dar

"Am Sacrificat Totul pentru Fiicele Noastre: Merităm un Astfel de Dispreț?"

„Am Sacrificat Totul pentru Fiicele Noastre: Merităm un Astfel de Dispreț?”

Când fiicele noastre au crescut, eu și soțul meu am crezut că, în sfârșit, putem răsufla ușurați. Am avut două fiice de întreținut și a fost greu. Amândoi lucram într-o fabrică, câștigând foarte puțin, așa că trebuia să economisim la tot. Eram mândră că copiii mei mergeau la o școală care nu era mai prejos decât copiii părinților bogați. Am sacrificat totul pentru ca fiicele noastre să aibă ce le trebuia.

"Mama mea este pensionară și se plânge când se plictisește: Între timp, eu sunt copleșită cu doi copii mici. S-ar putea să trebuiască să-i dau un ultimatum"

„Mama mea este pensionară și se plânge când se plictisește: Între timp, eu sunt copleșită cu doi copii mici. S-ar putea să trebuiască să-i dau un ultimatum”

Mama mea părea că a așteptat toată viața un singur lucru – pensionarea. Este o femeie tradiționalistă care a lucrat peste treizeci de ani la aceeași companie și visa cu nerăbdare la odihnă. Credea că pensionarea va aduce doar lucruri pozitive. Voia să coasă, să tricoteze, să se plimbe în parc și să meargă la cinema sau teatru cu prietenii. Sincer

"Dacă Soțul Meu Vrea Să Plece, E în Regulă. Eu Mă Voi Ocupa de Nepotul Meu": Fiica Mea Are Nevoie de Timp Să Se Redescopere

„Dacă Soțul Meu Vrea Să Plece, E în Regulă. Eu Mă Voi Ocupa de Nepotul Meu”: Fiica Mea Are Nevoie de Timp Să Se Redescopere

Creșterea unui copil, mai ales a unei fiice, înseamnă să-i oferi tot ce e mai bun. Soțul meu și cu mine am realizat acest lucru aproape simultan. Ana s-a născut târziu în viețile noastre și știam că nu voi mai avea alți copii. Așa că, chiar și în timp ce eram în spital într-o stare destul de instabilă, repetam același lucru: cumpărați cele mai bune scutece și

"Incidentul care m-a învățat să spun ferm 'Nu': rudele noastre nu ne lasă să ne bucurăm de viața la malul mării"

„Incidentul care m-a învățat să spun ferm ‘Nu’: rudele noastre nu ne lasă să ne bucurăm de viața la malul mării”

După ce am luat în considerare diverse opțiuni, am ales să ne mutăm din agitatul oraș în liniștitul oraș de coastă Constanța, România. Inițial, totul părea perfect când ne-am stabilit în noua noastră casă pe malul mării. Totuși, interferențele constante din partea rudelor noastre au transformat visul nostru într-o încercare dificilă.