Într-o dimineață ploioasă, m-am ascuns în toaleta biroului, încercând să-mi liniștesc respirația și să-mi adun gândurile. Fuga mea de acasă nu era despre muncă, ci despre a scăpa de soțul meu, Sorin, și de reproșurile lui zilnice. Povestea mea e despre cum am ajuns să găsesc liniște printre dosare și e-mailuri, în timp ce acasă mă aștepta doar o tăcere apăsătoare și o familie care nu mă mai recunoștea.
La 60 de ani, mă uit înapoi la viața mea, la iubirile pierdute și la presiunile care m-au urmărit mereu să mă recăsătoresc. Povestea mea este despre lupta cu așteptările familiei, despre tăcerile care dor și despre curajul de a-mi asculta inima. Prin dialoguri tensionate și momente de introspecție, am învățat să mă eliberez de judecata celorlalți și să-mi găsesc liniștea în propriile alegeri.
Am trăit 25 de ani într-o căsnicie în care am jucat rolul soției fericite, deși știam de mult că soțul meu mă înșală. Am tăcut, am înghițit umilința, am crescut doi copii și am sperat că lucrurile se vor schimba. Acum, la 48 de ani, am decis să-mi recâștig demnitatea și să-mi spun povestea, cu speranța că nu sunt singura care a trecut prin asta.
