„Nu e al meu. E al lor. Și al vostru. Și al tuturor celor care știu că viitorul unui copil nu ar trebui să depindă de ce are în ghiozdan… sau de ce îi lipsește.”
Mă numesc Sofia, am șaptezeci și trei de ani și trăiesc singură într-un bloc vechi din cartierul Titan, București. După moartea soțului și plecarea copiilor în străinătate, am găsit sens în a ajuta copiii din cartier care nu au acces la tehnologie pentru școală. Povestea mea e despre cum un gest mic poate schimba destine și cum, uneori, trebuie doar să vezi lipsa acolo unde ar trebui să fie sprijin.
