Am trăit ani la rând cu senzația că nu fac niciodată destul, că mă sufoc sub greutatea așteptărilor familiei lui Doru. Oricât m-aș fi străduit să înțeleg, să fiu empatică, am ajuns să mă simt străină în propria casă și să mă întreb unde se termină bunăvoința și unde începe sacrificiul inutil. Povestea mea este despre limite, despre frustrarea mocnită și despre curajul de a-ți cere dreptul la liniște.