Când am pășit în curtea casei vechi, întreaga copilărie mi-a revenit în minte, dar sub povara unei nedreptăți care mă apăsa sufletește. Tata, susținut de fratele meu vitreg Valentin, pretindea că această casă, moștenire de la bunica, nu-mi aparține, deși tot satul știa că ea mi-a lăsat-o mie prin testament. Povestea mea este despre lupta pentru dreptate, despre răni nevindecate între frați și despre adevăratul sens al cuvântului „acasă”.