„Îmi Răsfeți Copilul, Mamă,” Spunea Mereu Nora Mea. Am Rezolvat Totul cu o Singură Frază
Mulți ar putea fi surprinși, dar exact așa se simțea Maria în așteptarea vizitei nepoatei sale. Problema nu era cu fetița în sine, ci cu mama ei, nora Mariei.
„De ce mai vrei să trăiești?” M-a întrebat Fiica Mea
Dincolo de cartierul suburban se afla un sat mic și pitoresc unde îi plăcea să se plimbe, admirând casele. Era o casă care îi atrăgea atenția în mod deosebit și adesea își imagina cum ar fi să locuiască acolo.
„Nu Aș Lăsa Niciodată Mama Să Trăiască într-un Azil de Bătrâni! – Mătușa a Luat-o pe Bunica Acasă, Doar ca Să o Trimită la un Azil Patru Luni Mai Târziu”
Îmi amintesc clar ziua în care mătușa mea, sora mamei, a luat-o pe bunica noastră bolnavă în casa ei. Cuvintele pe care ni le-a spus au fost dure și de neuitat. A ținut discursuri grandioase care ar fi putut fi scrise într-o carte de citate. Mătușa nu a fost foarte amabilă. Ne-a insultat în diverse moduri. În esență, era vorba despre cum noi, cei nerecunoscători, voiam să o plasăm pe biata noastră bunică fragilă într-un azil de bătrâni.
„Cât de Repede a Trecut Viața, Toți Acești Ani. Și Cum au Devenit Inutili pentru Copiii Lor Adulți”: Nu a Mai Putut Asculta, Ochii I S-au Umplut de Lacrimi
Maria are trei copii care au plecat de mult din casa părintească. Fiul ei cel mare trăiește în străinătate cu familia sa. A plecat de acasă la o vârstă foarte tânără și nu și-a mai văzut mama de atunci. Doar fotografii, scrisori și urări de sărbători au rămas. Maria păstrează cu grijă totul și adesea, mai ales în serile de iarnă, le răsfoiește și le citește. „Fiule, ne este atât de dor de tine…”
„Voi Rămâne Flămândă pentru a-mi Ajuta Neapoata: Să le Fie Rușine Fiului și Nurorii Mele”
„Nu am primit niciodată o explicație clară,” spune o Ruby frustrată. „Doar niște prostii despre un sentiment intuitiv și cum ar trebui să am încredere în el. Nu m-am așteptat niciodată la asta.”
„De ce ești atât de încăpățânată, mamă? Nu te ducem la un azil de bătrâni”: Casa s-a vândut repede, iar banii au fost împărțiți
Victoria avea aproape optzeci de ani. Fiica ei, Lili, și fiul ei, Matei, discutau despre vânzarea casei în care locuia. Au decis să o aducă pe mama lor în oraș. Dar Victoria nu era deloc fericită cu această idee. La urma urmei, părinții ei trăiseră acolo toată viața. Nu voia să-și părăsească orașul natal. Dar copiii ei nu renunțau, aducând constant în discuție acest subiect. Victoria se simțea prinsă la colț și neajutorată.
Andrei i-a Spus Valentinei: „Nu Ai Nevoie de un Copil, Nu Poți Face Față. Dă-l Spre Adopție. E Mai Bine pentru Toată Lumea.”
„Sarcina Valentinei decurgea perfect!” spune mătușa ei, Ioana, o femeie de cincizeci de ani care povestește despre călătoria nepoatei sale. „Nicio complicație, rezultate excelente la teste, nimic de îngrijorat. Dar în timpul nașterii, ceva a mers prost. A fost nevoie de o cezariană de urgență, iar bebelușul a ajuns la terapie intensivă neonatală (TINN). Valentina a avut și ea dificultăți la început. Eram cu toții atât de stresați! Din păcate, lucrurile nu au decurs așa cum speram…”
„Ai Uităt de Neapoata Ta Atât de Repede. Înțeleg că Sunt un Străin pentru Tine, Dar Ce Spui de Ana?”
– Cum ai putut să uiți de nepoata ta atât de repede? A fost ziua ei de naștere, tocmai a împlinit 15 ani! Înțeleg că am devenit un străin pentru tine, dar Ana! Ea este nepoata ta.
„Copiii S-au Așezat la Cină: O Zi pe Care Nimeni nu și-o Amintește”
Mai ales când vine vorba de relația dintre copii și mama lor. O mamă care a făcut totul pentru a le oferi o viață confortabilă. Totuși, în viața reală, se întâmplă și evenimente triste.
„Fiule, Te Rog Vizitează-mă Uneori,” Imploră Mama cu Amărăciune
„Cum să nu-mi fie dor de tine, dragul meu? Ești singurul meu fiu și îmi este dor de tine tot timpul.” – „Mamă, am deja treizeci și nouă de ani,” răspunse Eugen.