Mă numesc Ana și am crescut într-un sat mic din Moldova. După moartea tatălui meu, mama a rămas singură cu mine și fratele meu, Radu, care este imobilizat într-un scaun cu rotile. Când singura noastră mașină s-a stricat, am fost nevoită să bat la ușa domnului Ionescu, vecinul nostru bogat și distant, iar ceea ce a urmat ne-a schimbat viețile pentru totdeauna.
Mă numesc Mihai și am șase ani. În ziua în care am împlinit șase ani, am decis să-i dau toți banii de la rude colegului meu Vlad, care avea nevoie disperată de ajutor. Nu mi-am imaginat niciodată că gestul meu va declanșa o furtună de emoții și conflicte în familie și va uni sau dezbina oamenii din cartierul nostru.
După ce am ieșit la pensie, viața mea părea lipsită de sens până când vecina mea, Ioana, mi-a cerut să am grijă de mama ei bolnavă. Această responsabilitate neașteptată mi-a oferit o nouă perspectivă asupra vieții și m-a ajutat să îmi redescopăr pasiunea pentru îngrijirea celor dragi. În ciuda provocărilor, am descoperit că adevărata fericire vine din a fi de folos altora.
Primul salariu este un moment de cotitură care marchează tranziția de la adolescență la maturitate. Pentru tânărul Andrei, în anii ’60, a fost un moment de mândrie și recunoștință. A decis să-și ofere primul câștig mamei sale, Maria, ca un gest din inimă. Decenii mai târziu, o descoperire neașteptată readuce acest act de dragoste în prim-plan, dar nu cu rezoluția la care te-ai aștepta.
În 2022, eu, Andrei, un băiat de 11 ani din Cluj, am făcut o promisiune sinceră de a-mi sprijini sora mai mare, Ana, care s-a născut cu o tulburare neurologică rară. Determinarea și dragostea mea erau evidente, dar drumul ce urma s-a dovedit a fi mai dificil decât mi-am imaginat vreodată.
