Pe măsură ce fiicele noastre au crescut, eu și soțul meu, Radu, am oftat ușurați, gândindu-ne că cele mai grele vremuri erau în urmă. Aveam două fiice, Victoria și Elena, și viața fusese o luptă continuă. Amândoi lucram ore lungi la o fabrică locală, câștigând doar suficient pentru a ne descurca. Ne mândream că le-am asigurat fetelor noastre o școală bună, comparabilă cu cele frecventate de copiii din familii mai înstărite. Ne-am refuzat multe conforturi pentru a ne asigura că Victoria și Elena aveau ceea ce le trebuia. Dar pe măsură ce au crescut, respectul pe care îl așteptam în schimb părea să dispară.