M-am trezit prinsă între dragostea pentru fiul meu și responsabilitatea față de nepoata mea, Mara. După ce fiul meu, Radu, și-a părăsit soția pentru o altă femeie, am decis, într-un moment de revoltă, să-i las apartamentul meu Marei. Acum mă macină îndoiala: am făcut ceea ce trebuia sau am greșit față de familia mea?
Sunt Maria, o bunică pensionară dintr-un orășel de provincie, care a încercat să-și arate dragostea față de nora nepotului printr-un cadou făcut cu mâinile mele. Însă gestul meu, născut din dorința de a dărui ceva personal și sincer, a fost întâmpinat cu răceală și chiar iritare, ceea ce a deschis răni vechi în familie. Povestea mea este despre cât de greu poate fi să găsești echilibrul între generozitate, limitări financiare și așteptările celor dragi.
Într-o seară de noiembrie, am deschis ușa și am găsit-o pe fiica mea, Irina, plângând pe palier, cu băiețelul ei în brațe. Povestea mea este despre sacrificiul unei mame, despre conflictele care apar când ajutorul devine povară și despre cum am învățat să-mi ascult inima, chiar și atunci când familia părea să se destrame. Am trecut prin certuri, neînțelegeri și momente de disperare, dar am descoperit că iubirea adevărată nu cere recunoștință imediată, ci răbdare și iertare.
Îmi iubesc nepoții din toată inima și prețuiesc fiecare moment petrecut cu ei. Sunt copii minunați, dar abordarea fiului meu în ceea ce privește parentingul mă îngrijorează. Le oferă prea multă libertate, iar în timpul vizitelor mele, casa devine haotică. Încerc să le ofer îndrumare, dar ei insistă că tatăl lor le permite acest comportament. Fiul meu îi susține întotdeauna, lăsându-mă să mă simt neputincioasă.
