Soțul ei a dispărut brusc, lăsând-o singură cu un copil de cinci ani și cu datorii, iar când s-a întors după luni de zile, distrus de depresie, ea a descoperit că iubirea nu mai e de ajuns. Acum se luptă cu o întrebare chinuitoare: cum mai poți avea încredere în omul care te-a părăsit tocmai când aveai mai multă nevoie de el?
O mamă îndurerată refuză să dea sorai sale un cărucior nefolosit, singura amintire rămasă după fiul pierdut. Între doliul devastator și nevoia soraiei de a-și crește copilul, o simplă piesă de mobilier devine motivul unui conflict familial brutal. Poate fi un obiect să înlocuiască o viață sau este doar o punte către vindecare?
Mă numesc Irina și încă simt frigul apei Oltului în oase, de parcă timpul s-ar fi oprit atunci când am fost nevoită să aleg între a-mi salva fratele sau a asculta de mama. Povestea mea este despre vinovăție, tăcere și cuvintele care nu se mai pot rosti niciodată. Încerc să găsesc alinare în amintiri, dar uneori mă întreb dacă iertarea există cu adevărat.
