Mă numesc Irina și încă simt frigul apei Oltului în oase, de parcă timpul s-ar fi oprit atunci când am fost nevoită să aleg între a-mi salva fratele sau a asculta de mama. Povestea mea este despre vinovăție, tăcere și cuvintele care nu se mai pot rosti niciodată. Încerc să găsesc alinare în amintiri, dar uneori mă întreb dacă iertarea există cu adevărat.