Umbrele bătrâneții: Povestea unei bunici uitate

Umbrele bătrâneții: Povestea unei bunici uitate

Sunt Maria, o bunică dintr-un sat mic din Moldova, iar povestea mea nu e despre liniștea bătrâneții, ci despre singurătate, sacrificii și dorința de a fi văzută. După o viață de muncă și griji pentru familie, m-am trezit la pensie cu sufletul gol și cu copiii plecați departe, fiecare cu problemele lui. Între zidurile reci ale casei, lupt cu amintirile, cu lipsurile și cu întrebarea dacă mai contez pentru cei pe care i-am iubit cel mai mult.

Greutatea unei conștiințe vinovate

Greutatea unei conștiințe vinovate

Fiica mea și-a adus copiii să mă viziteze la țară, unde locuiesc. Cel mai mare este nepotul meu, Andrei, care acum are zece ani, iar cea mai mică este nepoata mea, Isabela, care are doar opt ani. La sosirea lor, era momentul perfect pentru cules de fructe de pădure, așa că a doua zi dimineața, ne-am îndreptat spre pădure. Le-am spus nepoților mei că seara, vom vedea cine