Casa pe care părinții mei ne-au cumpărat-o ca dar de nuntă a fost catalizatorul divorțului nostru. Nu a fost doar despre casă, dar totul a început să se destrame din cauza ei. Sincer, abia acum încep să ies din depresie: acum șase luni, eram într-un loc foarte întunecat. Dar asta nu înseamnă că am revenit la persoana veselă și optimistă care eram înainte de nuntă. Iată povestea mea.
Văzută sau nevăzută, ea știe fiecare detaliu al relației noastre. Andrei, „mândria și bucuria ei”, cum îi place să-l numească, îi oferă rapoarte detaliate. Nu știu cât timp mai pot suporta asta.
Mama și cu mine am trecut printr-o perioadă dificilă când aveam 15 ani. Tatăl meu ne-a părăsit pentru o altă femeie și a trebuit să locuim cu ei sub același acoperiș timp de un an. În cele din urmă, mama a găsit curajul să-i dea afară, dar ne-am confruntat cu noi provocări. A trebuit să mă concentrez pe școală și să mă pregătesc pentru viitorul meu, dar dezaprobarea mamei față de logodnicul meu a făcut totul și mai greu.
Inițial, a lucrat ca bonă privată, a oferit meditații elevilor de clasa întâi și a dus copiii la activități extracurriculare. Avea un venit suplimentar bun. Fiul ei a decis să se căsătorească și s-a mutat cu noua sa familie.
Ea insistă să nu mai cumpărăm jucării pentru nepotul nostru și să-i dăm doar bani. Dar cred că banii nu sunt un cadou potrivit pentru un copil. Încă de la început, Andreea a fost
„Ce au vrut de fapt? De ce nu au spus nimic mai devreme?” a întrebat prietena ei. „Nu au tăcut niciodată, și apoi mi-am pierdut răbdarea!” a spus Emilia. Emilia era căsătorită de șase ani.
M-am mutat într-un oraș nou pentru a urma facultatea și, în cele din urmă, am găsit un loc de muncă acolo. După absolvire, l-am întâlnit pe Andrei la o cafenea locală. Șase luni mai târziu, viața mea a luat o întorsătură neașteptată.
Cum a putut să meargă atât de departe încât să-și vândă casa în secret și să apară la ușa noastră? Nici măcar nu am reușit să comunicăm corespunzător înainte să se întâmple asta.
– „Nu mi-am imaginat niciodată că la cincizeci și cinci de ani voi fi văzută ca fiind cea rea de propriul meu fiu,” se plânge Maria celei mai bune prietene. „Am muncit neobosit, am luat ture suplimentare și am sacrificat atât de mult doar pentru a-i oferi o viață mai bună, doar ca să fiu acuzată că i-am distrus viitorul…”
Ne-am gândit chiar și la FIV pentru că pur și simplu nu se întâmpla. Dar, doi ani mai târziu, s-a născut fiul nostru. Am crezut că, în sfârșit, am reușit, dar lucrurile au luat o întorsătură nefericită.
Creșterea unui copil, mai ales a unei fiice, înseamnă să-i oferi tot ce e mai bun. Soțul meu și cu mine am realizat acest lucru aproape simultan. Fiica noastră, Ana, s-a născut târziu în viețile noastre și știam că va fi singurul nostru copil. Chiar și în timp ce eram în spital într-o stare fragilă, repetam același lucru: cumpără cele mai bune scutece și
O mamă este dispusă să sacrifice totul pentru fericirea unicului ei copil. Pierde nopți de somn pe măsură ce copilul ei crește, încărunțește prematur când acesta devine adolescent și încearcă să nu plângă când copilul devine independent. Înțeleg perfect acest lucru, pentru că sunt una dintre acele femei. Dar recent, am decis să încetinesc puțin și să încep să trăiesc pentru mine. Mai ales că fiul meu, Mihai, a
