Într-o seară tensionată, tatăl meu îmi cere să-l iert pe unchiul care ne-a făcut rău ani la rând. Încerc să găsesc puterea de a trece peste suferință, dar amintirile nu mă lasă. Povestea mea e despre lupta dintre loialitatea față de familie și nevoia de a-mi apăra demnitatea.
Sunt Nora și într-o după-amiază obișnuită, am trăit coșmarul oricărei mame: mi-am găsit fiica plângând pe podeaua casei fostului meu soț, cu soția lui ținând un măturoi deasupra ei. Povestea mea e despre lupta pentru adevăr, despre vinovăție, neputință și curajul de a-mi apăra copilul, chiar și atunci când toți par să-mi întoarcă spatele. Întrebarea care mă bântuie: cât de departe ai merge ca să-ți salvezi copilul, când toți ceilalți aleg să tacă?
La 21 de ani, mă simt complet izolată, deși părinții mei sunt încă în viață și lucrează. M-au lăsat să mă descurc singură în cele mai critice momente ale vieții mele, ceea ce m-a făcut să-i urăsc profund. Tatăl meu, Ion, era alcoolic și o abuza fizic pe mama mea, Elena, care, la rândul ei, nu a făcut nimic pentru a schimba situația noastră disperată.
