Andreea a început clasa întâi. Mama ei i-a cumpărat un buchet de flori și i-a împletit părul. Totul părea în regulă, dar Andreea simțea mereu că mama ei, Maria, se enerva des și țipa la ea pentru că nu o iubea. Fetița nu înțelegea ce făcea greșit: era ascultătoare și își ajuta mereu mama, dar mama ei nu era niciodată mulțumită. Într-o zi, Andreea
Recent, soțul meu a venit acasă cu o scrisoare. Mi-a înmânat-o, spunând: „Cred că este pentru tine.” Mi-am șters mâinile, am deschis plicul și am început să citesc. Era o cerere de sprijin financiar din partea tatălui meu, completată cu o listă lungă de consecințe dacă nu mă conformam. Sincer, eram în șoc, dar la un moment dat am găsit situația chiar amuzantă. Soțul meu nu avea idee ce se întâmpla pentru că știa foarte puține despre trecutul meu.
Îmi iubesc soțul și fiica noastră frumoasă. Avem o viață fericită împreună. Soțul meu muncește din greu pentru noi, mereu străduindu-se să ne facă fericiți. Eu fac tot posibilul să țin pasul, având grijă de casă și de familie. Dar nu totul poate fi perfect. De opt ani încoace, soacra mea mă umilește constant când nu e nimeni altcineva prin preajmă.
În ziua în care fiul meu s-a logodit, o cunoșteam pe prietena lui de doar două săptămâni. Sincer, nu mi-a plăcut prea mult. Machiajul ei strident, rochia provocatoare și buzele evident mărite sugerau că nu era genul care să aprecieze munca grea. I-am cunoscut părinții când eram toți la tribunal. Eu și soțul meu tocmai ne mutasem în oraș chiar înainte.
A sunat a doua zi, implorându-mă să reconsider. Dar am serioase îndoieli. Până la urmă, ce se spune când ești beat este adesea ceea ce simți cu adevărat. Așa că
Ceea ce a făcut fiica mea soțului ei pe parcursul căsniciei lor este pur și simplu insuportabil. Micuța mea Ana a fost întotdeauna un copil sensibil. Nu o oblig să trăiască după regulile mele, dar îmi prețuiesc și propria viață.
Bârfele se răspândesc adesea ca focul în comunitățile mici, purtând cu ele tot felul de zvonuri și povești locale. Întotdeauna mi s-a părut ciudat să realizez că persoana despre care vorbea vecina mea era cineva pe care îl cunoșteam bine.
Am limitat acum comunicarea cu tatăl meu. Nu mai vorbesc cu el, nu-l mai vizitez și nu-l mai sun acasă. Nu-l las să-și vadă nepoata.
Suzana se afla în concediu de maternitate cu fiul ei de un an, Robert. Viața era dificilă, deoarece soțul ei, Cătălin, îi reamintea constant că trăiește din veniturile lui, susținând familia. Deși primea un ajutor lunar de maternitate, Suzana se simțea financiar și emoțional captivă, neputând să plece cu copilul ei din cauza dependenței de veniturile lui Cătălin.
