Într-o noapte de iarnă, am găsit curajul să scriu despre lupta tatălui meu cu alcoolul, o poveste care mi-a marcat adolescența și mi-a schimbat pentru totdeauna relația cu familia. Am pus pe hârtie tot ce nu am putut spune niciodată cu voce tare, iar scrisoarea mea a ajuns să atingă sufletele a mii de oameni. Povestea mea nu e doar despre dependență, ci despre speranță, rușine, iertare și puterea de a merge mai departe.
Mă numesc Camelia și am trăit ani la rând sub greutatea fricii, rușinii și disperării, într-o căsnicie marcată de abuz și alcoolism. Aceasta este povestea drumului meu anevoios spre libertate, curaj și vindecare, pentru mine și pentru fiica mea, Ilinca. Acum, privind înapoi, mă întreb dacă rănile trecutului se pot vindeca vreodată cu adevărat.
Într-o seară de iarnă, am stat ascunsă după ușa bucătăriei, ascultând cum tata țipa la mama. Am crescut cu frica în suflet și cu dorința de a salva pe toată lumea, dar nu știam cum să mă salvez pe mine. Povestea mea este despre tăcere, curaj și despre cum am învățat să spun, în sfârșit, adevărul.
Am crescut într-o familie aparent normală din Ploiești, dar sub aparențe se ascundea o luptă cruntă cu dependența tatălui meu de alcool. Viața mea a fost marcată de certuri, promisiuni încălcate și încercarea disperată de a salva ceea ce părea de nesalvat. Povestea mea este despre curaj, iertare și întrebarea dacă dragostea poate vindeca totul.
Sunt Mariana și am crezut mereu că pot controla destinul familiei mele. Dar când fiul meu, Vlad, a ales să se căsătorească cu fata unui bărbat alcoolic, lumea mea s-a prăbușit. Povestea mea e despre frică, prejudecăți și lupta de a accepta că nu pot trăi viața copilului meu în locul lui.
Într-o seară rece de februarie, am auzit din nou bătăi timide în ușa noastră. Era Ana, vecina de doar șapte ani, cu ochii mari și obrajii supți. Povestea mea e despre cum am încercat să-i ajut pe ea și pe mama ei să găsească puțină liniște, într-un bloc în care sărăcia și alcoolul păreau să fie stăpânii necruțători.
Sunt Ioana, fata cea mare a lui Doru, și am scris o scrisoare despre lupta tatălui meu cu alcoolul. Povestea mea a ajuns să atingă mii de oameni, dar adevărata bătălie s-a dat în sufletul meu, între rușine, speranță și dorința de a-l salva pe tata. Întrebarea care mă macină și azi este: oare am făcut destul?
Eram în stare de șoc și credeam că este o glumă crudă. Întotdeauna am crezut că avem o familie unită și puternică. Credeam că tatăl meu ne-a trădat. Dar apoi am descoperit adevăratul motiv pentru care a plecat.
Eram în stare de șoc și credeam că este o glumă crudă. Întotdeauna am crezut că avem o familie unită și puternică. Credeam că tatăl meu ne-a trădat. Dar apoi am descoperit adevăratul motiv pentru care a plecat.
Bunicul a murit și el. Relațiile mătușii Delia nu au funcționat niciodată, așa că s-a dovedit că nu erau bărbați în familia noastră. Mama și mătușa mea au muncit din greu pentru a face față cheltuielilor.
