Încă de mică am simțit că numele e o punte între generații. Când fiul meu, Vlad, și nora mea, Irina, au refuzat să dea numele tatălui meu nepotului nostru, am simțit că o parte din trecutul nostru se rupe. Povestea mea e despre durerea dintre tradiție și libertatea de a alege, despre ce înseamnă să pierzi și să înveți să ierți.
Ieri, mama și soacra mea au venit din nou împreună, fiecare cu rugămințile și lacrimile ei, iar eu am rămas prinsă la mijloc între ele și viața mea făcută țăndări. Povestea mea este despre trădare, presiunea familiei și lupta pentru demnitate într-un orășel românesc unde rușinea e cea mai grea povară. Mă întreb dacă o femeie are dreptul să se aleagă pe sine, chiar și atunci când toți din jur o acuză de egoism.
După ce am dedicat 30 de ani industriei restaurantelor, de la ospătăriță la manager, vârsta m-a forțat să mă retrag. Acum, refuzul meu de a avea grijă de nepoții mei a creat o ruptură între fiica mea și mine.
