Am intrat în tribunal convinsă că actele și sacrificiile mamei mele vor fi suficiente pentru a păstra casa în care îmi crescusem fiica. Am ieșit de acolo fără locuință, cu o datorie pe care nu o puteam plăti și cu fostul meu soț cerându-mi să predau cheile. Acum locuiesc cu fiica mea într-un apartament mic și încă mă întreb dacă dreptatea înseamnă întotdeauna ceea ce scrie într-o hotărâre.