Am trăit luni întregi între salonul de oncologie și apartamentul nostru, încercând să-mi țin mama în viață și căsnicia întreagă, dar am pierdut controlul asupra amândurora. Soția mea s-a simțit părăsită, iar eu m-am agățat de ideea că datoria de fiu trebuie să vină înainte de orice, până când tăcerea dintre noi a devenit mai grea decât orice ceartă. Acum mă întreb dacă sacrificiul are o limită și dacă dragostea poate supraviețui când moartea intră în casă și mută totul din loc.