În fiecare seară, după ce fiul meu Vlad și soția lui, Irina, au început să vină la cină, am simțit cum lumea mea se schimbă. Am fost mereu o mamă tradițională, iar obiceiurile Irinei m-au pus la încercare, dar am descoperit că dragostea și deschiderea pot vindeca vechi răni. Povestea mea este despre conflicte, acceptare și bucuria neașteptată de a redescoperi familia.
Soțul meu, Victor, este un bucătar renumit la un restaurant de top. Colegii îl respectă, iar clienții adoră creațiile lui culinare. Am știut întotdeauna că abilitățile mele culinare nu se compară cu ale lui, deși am încercat să mă îmbunătățesc. Uneori, Victor mă ajută, învățându-mă unele dintre tehnicile sale. Dar tot nu este suficient pentru a ajunge la nivelul unui bucătar de clasă mondială ca el. Pentru Victor, gătitul este o artă și o știință, ceva ce ia foarte în serios.
Duminica trecută, nora mea, Andreea, m-a invitat la cină. Nu îi vizitez atât de des pe cât mi-ar plăcea, dar nepoata mea, Alexandra, tocmai își sărbătorise ziua de naștere, și eram nerăbdătoare să-i ofer cadoul personal. Seara, plină de râsete și mâncare delicioasă, a luat o întorsătură neașteptată când un comentariu nepăsător al Alexandrei despre parfumul meu m-a făcut să reflectez asupra complexităților îmbătrânirii și a diviziunii generaționale.
