Într-o dimineață, am lăsat o scrisoare pe masă și am fugit la Cluj, lăsând în urmă un soț, doi copii și o viață care mă sufoca. Povestea mea e despre curajul de a mă regăsi, dar și despre vinovăția care m-a urmărit la fiecare pas. Între dorința de libertate și responsabilitatea față de familie, am fost nevoită să-mi pun întrebări grele despre cine sunt cu adevărat.
După 12 ani de căsnicie, eu, Mihai, eram pregătit să pun capăt relației cu soția mea, Ana. Ne-am căsătorit tineri, iar de-a lungul timpului, iubirea noastră s-a stins treptat. Înainte să-i dau vestea, o delegație temporară la muncă în Cluj mi-a oferit ocazia să reflectez. Intenționam să mă întorc acasă și să continui cu separarea, o decizie de care Ana nu era conștientă. Totuși, timpul petrecut departe mi-a dezvăluit adevăruri neașteptate, conducând la un rezultat pe care nu l-am anticipat.
