Sunt maistru într-o fabrică din Ploiești și am crezut mereu că echipa e ca o familie. Când Viorel, colegul meu, m-a rugat să-i plătesc prânzul, am făcut-o fără să clipesc, dar nu mi-am imaginat ce avalanșă de probleme va urma. Povestea mea e despre încredere, dezamăgire și granițele fragile dintre bunătate și naivitate.
Sunt Vlad, șef de tură într-o fabrică din Ploiești, iar o trădare aparent banală din partea colegei mele, Mirela, m-a făcut să-mi pun la îndoială judecata și să mă confrunt cu propriile limite ale încrederii. Povestea mea vorbește despre cât de ușor se poate rupe o relație de colegialitate și cât de greu este să repari ceea ce s-a stricat. Prin această experiență, am învățat că uneori cele mai dureroase lecții vin din cele mai neașteptate gesturi.
Sunt Radu, șef de tură la o fabrică din Ploiești, iar într-o zi obișnuită, un coleg mi-a cerut să-i plătesc prânzul, promițând că-mi va returna banii. Ceea ce părea un gest mărunt a declanșat o avalanșă de întrebări despre încredere, naivitate și prețul pe care îl plătim atunci când credem în oameni nepotriviți. Povestea mea e despre cum o simplă întâmplare poate zdruncina relațiile dintre colegi și poate schimba pentru totdeauna modul în care privim lumea.
Lucrez ca supervizor într-o fabrică din Ploiești, unde viața curge între zgomotul utilajelor și pauzele scurte de cafea. Un gest de generozitate față de colegul meu, Lucian, s-a transformat într-o trădare care mi-a zdruncinat încrederea în oameni. Povestea mea e despre prietenie, dezamăgire și curajul de a pune limite.
