Mă numesc Irina și am deschis ochii după optsprezece luni de comă, în timp ce mama îmi citea poezii la marginea patului. Povestea mea este despre disperarea și speranța unei familii românești, despre certuri, sacrificii și dragostea care a ținut-o pe mama vie în fiecare zi. Prin tot acest timp, Iașul a respirat odată cu mine, iar eu am revenit la lumină datorită răbdării, durerii și unei iubiri care nu a renunțat niciodată.