Am încercat să ascund de toți că divorțul, datoriile și boala bunicii mă împingeau spre marginea puterilor. Când mama m-a acuzat că mi-am abandonat familia, colegele mele m-au ajutat să înțeleg că nu mai puteam duce totul singură. Abia după o confruntare dureroasă am reușit să împărțim responsabilitățile și să spun cu voce tare că și eu aveam nevoie de ajutor.
Am avut încredere în mama mea și i-am lăsat copiii în grijă, convinsă că lângă bunica lor sunt în siguranță. Când am aflat că banii pentru mâncare fuseseră cheltuiți pe medicamente, iar copiii mei erau pedepsiți prin foame, am fost obligată să aleg. Am ales să-mi protejez copiii, chiar dacă asta a rupt aproape definitiv relația cu femeia care m-a crescut.
Sunt Maria, o mamă dintr-un orășel de provincie, care a crezut mereu că dragostea pentru copii vine de la sine. Am trăit ani de zile preferându-l pe fiul meu, Rareș, în defavoarea fiicei mele, Ioana, fără să-mi dau seama cât rău îi fac. Acum, când Ioana nu-mi mai vorbește, mă întreb dacă mai există cale de întoarcere.