Viața mea a fost mereu umbrită de fratele meu, Leon, copilul de aur al familiei. Acum, când mama e grav bolnavă, toți se uită la mine ca la salvare, dar în sufletul meu țipă revoltă și amintirile nedreptăților de copil. Nu știu dacă pot – sau dacă vreau – să uit tot ce m-a durut, doar ca să fiu eu cea care duce crucea grijii.
Am crescut într-o casă în care fiecare gest era contabilizat, iar dragostea părinților mei părea strâns legată de bani și datorii nerostite. Relația mea cu tata s-a rupt atunci când, adolescent fiind, mi-a cerut chirie pentru camera în care am crescut, iar resentimentele s-au adunat ca o povară mută. Acum, când boala l-a adus înapoi la mine, sunt nevoit să mă confrunt cu trecutul, cu limitele și cu sensul real al iertării.
Sunt Maria, o fostă profesoară de limba română, acum pensionară, care abia reușește să-și plătească facturile. Fiica mea, Ana, s-a căsătorit cu un bărbat dintr-o familie înstărită și, pe zi ce trece, simt că se îndepărtează de mine, rușinată de lipsurile mele. Povestesc cu sufletul strâns despre durerea de a nu mai fi parte din viața ei și despre lupta mea de a-mi păstra demnitatea și dragostea de mamă.
Sunt mama Victoriei, o femeie minunată, dar port în suflet povara gândului că, din dorința de a o proteja, am împiedicat-o să-și găsească propriul drum. Povestea noastră e plină de iubire, dar și de conflicte mocnite, regrete și întrebări fără răspuns. Acum, privind înapoi, mă întreb dacă nu cumva am iubit-o prea mult și prea strâns.
