Sunt Maria și trăiesc de ani buni cu o durere pe care nu am avut curajul să o spun cu voce tare: nu reușesc să mă apropii de fiica mea, Ana, așa cum o fac cu fiul meu, Vlad. Povestea mea e despre vinovăție, neputință și încercarea disperată de a repara o relație care pare să se destrame sub ochii mei. Îmi doresc să găsesc răspunsuri și să nu mai simt că iubirea mea e o povară pentru copiii mei.
Când fiica mea, Monika, mi-a spus că nu mă vrea la nunta ei, am simțit că lumea mi se prăbușește. Am crezut că se rușinează de mine, dar adevărul pe care l-am aflat mai târziu a fost mult mai dureros. Povestea mea este despre o mamă care se luptă cu propriile greșeli și cu distanța ce s-a creat între ea și copilul ei, într-o Românie în care aparențele și tăcerile dor mai tare decât orice cuvânt.
Am crescut cu sentimentul că nu sunt niciodată destul de bună pentru mama mea. După ani de absență, a apărut la ușa mea, cerând să locuiască cu mine, invocând dreptul de mamă. Povestea mea e despre răni vechi, iertare și lupta de a-mi apăra propriul cămin.
